Prof.dr. Remus Pricopie: Ce este, dar mai ales ce nu este ,,România Educată”

Scandalul și dublul discurs au devenit constantele României politice. Cel mai bun exemplu este cel al educației, domeniu în care, din păcate, politicienii excelează în discursuri principiale și ,,soluții” miraculoase, dar nu și în operaționalizarea acestora pe teren.

De secole, ne raportăm la școală ca la ceva sfânt, fundament al prezentului și viitorului, sub cupola identității naționale. Tot de secole uităm să alocăm sumele necesare educației, atunci când se aprobă legea bugetului. Educația este ,,prioritatea națională” – deja o axiomă, prezenta în TOATE programele electorale sau platformele politice – care, aproape in fiecare an, cu aproape fiecare nou premier sau ministru al educației, pierde competiția cu alte ,,priorități naționale”. Dacă îi ascultăm vorbind, am putea trage concluzia ca politicienii știu exact ce trebuie facut în acest domeniu, dar nu și atunci când trebuie să numim în fruntea educației un ministru cu știința de carte, cinstit, integru, cu drag de elevi si studenti, cu respect față de dascăli, capabil să separe semințele cunoașterii de neghina imposturii. În mod similar, când trebuie numit un inspector școlar sau un director, prioritate au interesele politice locale (neghina), nu interesul educațional al elevului (cunoasterea). În ceea ce priveste curriculum, TOȚI politicienii, plus o galerie de comentatori media, sunt ,,experți în educație”. Dacă ar fi să ne luăm după ei, ar trebui să avem cam 30-40 de discipline în fiecare an de studiu – evident, o aberație. De altfel, suntem printre puținele țări din lume în care avem inițiative legislative cu privire la ceea ce trebuie – sau nu trebuie – să fie predat la clasă, de la celebra ,,educație sexuală”, până la ,,elemente de identitate” (de orice fel). În lumea normală, în care mințile politice nu sunt tulburate de sindromul circului permanent, nimeni nu-și permite sa dicteze conținuturile educaționale, aceste analize având loc la nivelul comisiilor de specialitate, formate din oameni pregătiți în acest sens, care își asumă cu demnitate profesională măsurile adoptate. La fel (adică bezmetic) procedăm și atunci când este vorba despre evaluare, mai ales cea natională. Totul a devenit un ritual în care cel sacrificat este elevul. Noroc cu noua politică europeană privind protecția datelor de interes personal (GDPR), care a obligat jurnaliștii să scoată din lumina reflectoarelor cazurile particulare (,,Baiatul lui X / fata lui Y a luat nota N la Bacalaureat”), pentru a lăsa loc discuțiilor de fond privind progresul în educatie și calitatea școlii românești.

Dar aceste lucruri sunt știute. Sunt repetate (aproape) în fiecare an, mai ales atunci când ne apropiem de debutul unui nou an școlar. Și tocmai pentru că, de ani buni, nu reușim să ieșim din acest cerc vicios al educației prețuite de politicieni – în discursuri -, dar total ignorată de aceiași politicieni – în fapte -, a apărut conceptul ,,România Educată”, proiect inițiat și asumat de către Președintele României. Mi-am exprimat de la bun început sprijinul pentru acest demers și consider în continuare că cei care vor să ajute educația ar trebui să se alăture proiectului.

Prima observație pe care aș dori să o fac este următoarea: în acest proiect NU este vorba despre ,,educația lui Iohannis”, ci despre educația din România, care ar putea să beneficieze de pe urma adoptării unor noi și sănătoase principii de lucru, nu numai în următorii trei ani de mandat ai Președintelui Iohannis, ci în urmatoarele trei decenii.