Academia Română: Omagiu lui Ioan Bianu la 165 de ani de la naștere

La 165 de la nașterea lui Ioan Bianu, Biblioteca Academiei Române și Academia Română, organizează, în semn de recunoștință, expoziția documentară „Ioan Bianu, ctitor al Bibliotecii Academiei Române“, eveniment menit să omagieze memoria cărturarului transilvănean, căruia i se datorează constituirea și organizarea după principii moderne a prețioaselor colecții ale Bibliotecii Academiei Române.

Vernisajul va avea loc la ora 12, în Sala „Theodor Pallady“ din Calea Victoriei nr. 125. Personalitatea lui Ioan Bianu va fi omagiată de acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române, și prof.ing. Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române și director general al Bibliotecii.

Expoziția reunește documente de arhivă, corespondență, fotografii din colecțiile cabinetelor de Manuscrise, Carte Rară și Stampe, Fotografie, Hărți, având ca principal obiectiv punerea în evidență a activității vizionare desfășurate de Ioan Bianu vreme de o jumătate de secol în fruntea Bibliotecii Academiei Române, în perioada sa de început și apoi de creștere și dezvoltare. Vor fi expuse referate și memorii adresate de Ioan Bianu conducerii Academiei Române, apelurile sale de donație, între care Apelul pentru cărți vechi din 1898, scrisori de răspuns de la Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Titu Maiorescu, Costache Negruzzi, fișe redactate de Bianu pentru Bibliografia cărții românești vechi, un proiect cultural sincron cu activități similare din țările europene.

Vernisajul va fi urmat miercuri, 13 octombrie 2021, ora 11, de un simpozion dedicat activității culturale și științifice desfășurate în domeniile filologic și biblioteconomic de Ioan Bianu, membru titular al Academiei Române, președinte al Academiei între 1929-1932, vicepreședinte între 1932-1935 și secretar general între 1927-1929.

Devenit director al Bibliotecii Academiei Române în 1884, când avea doar 28 de ani, Ioan Bianu și-a dedicat întreaga energie și pricepere pentru constituirea unei biblioteci naționale de interes internațional, cu un excepțional fond documentar, structurat și prezentat conform principiilor științifice ale vremii. Om de carte prin vocație, cu o solidă formare culturală, a realizat vizite de documentare în Franța, Italia, Germania, Rusia, Marea Britanie, pentru a identifica modele viabile. Iar la finele celor 51 de ani de activitate consecventă a lăsat moștenire culturii române o bibliotecă enciclopedică, una dintre cele mai bogate și reprezentative biblioteci din răsăritul Europei, căutată de cercetători din întreaga lume pentru valoroasele sale colecții. Exact cum evaluase Nicolae Iorga.

Creator al şcolii noastre de biblioteconomie şi bibliografie, Ioan Bianu a elaborat „Bibliografia românească veche” (4 volume în colab.), „Catalogul manuscriselor româneşti” (3 volume). A fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1887 şi titular în 1902, fiind, prin ani, secretar general, vicepreşedinte şi preşedinte, implicându-se în viaţa acestui for de spiritualitate fără a uita nicio clipă de îndatoririle ce-i reveneau ca director al Bibliotecii. A fost şeful primei Catedre de Istoria Literaturii Române la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Ca istoric al literaturii, s-a consacrat studiului literaturii române vechi, editând textele din sec. XVI-XVII – „Predice” de Antim Ivireanu, „Psaltirea în versuri” a lui Dosoftei, „Psaltirea Scheiană”. Dintre lucrările sale mai amintim „Poesia satirică la români”, „Despre cultura literatura românească în sec. XIX”, „Ortografia limbii române”, „Un român întreg: D.A. Sturdza” ş.a. De numele lui Ioan Bianu se leagă şi iniţierea celei dintâi publicaţii de folclor şi etnografie „Din viaţa poporului român”.

În discursul de recepţie „Despre introducerea limbii româneşti în biserica românilor”, dupã înfăţişarea etapelor acestui proces, Ioan Bianu conchide: „Un mare dar de la Dumnezeu este acea calitate a neamului nostru care este înţelepciunea, cumpătul. Acest cumpăt şi această înţelepciune s-au manifestat întotdeauna, atât în dezvoltarea noastră culturală şi literară, cât şi în cea politică”.