Dumitru Preda: un ambasador șarmant și profesionist

În colecţia „Profesioniştii noştri” inițiată de inimosul promotor, istoric, arhivist și editor al prestigioasei Edituri Eurocarpatica, Dr. Ioan LĂCĂTUȘU, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, împreună cu Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, sub patronajul Înalt Preasfinţitului Arhiepiscop al Covasnei și Harghitei, IOAN SELEJAN, azi Mitropolit al Banatului şi al Preasfinţitului Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, îi cinstesc pe cei care le-au fost alături timp îndelungat în cercetările din domeniile istoriei, etnografiei, sociologiei şi culturii românești din sud-estul Transilvaniei.

Colecția cuprinde 30 de titluri evocând tot atâtea personalități printre care, cea mai recentă este ampla ediție dedicată diplomatului, istoricului, cărturarului, OMULUI Dumitru Preda.

Dumitru Preda, omul potrivit la locul potrivit, a condus și modernizat Arhiva istorică ca director al Direcției Arhivelor Diplomatice (1997-2002), a fost editor-coordonator al Colecției Naționale de Documente Diplomatice (1999-2005), primul observator al României pe lângă UE a Arhivelor Diplomatice (1998-2005), reprezentant în Comitetul Internațional al Editorilor de Documente Diplomatice (IEDD, 1998-2005), delegat permanent adjunct și însărcinat cu afaceri a.i. al României pe lângă UNESCO (2002-2007), director al Direcției pentru Originarii din România (2008-2009).

Între 2011 și 2016, a fost ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al României în Cuba. Paralel, a dezvoltat o carieră didactică de profesor de istorie și științe politice, întâi ca asociat sau invitat (din 1980), apoi profesor universitar la Academia Militară, Institutul Politehnic București, universitățile din București, Timișoara, Constanța. A avut în toate aceste decenii o amplă şi diversă activitate ştiinţifică în plan naţional şi internaţional (comunicări la conferinţe şi congrese, expuneri publice, cercetări în mari arhive şi biblioteci din Europa şi Statele Unite etc.).

Trebuie să amintesc, în mod special, participarea sa activă la congresele mondiale de științe istorice (București, Madrid, Montreal, Oslo, Sydney, Amsterdam, Jinan etc.), onorând școala românească de specialitate. O dovadă a recunoașterii contribuțiilor sale rămâne alegerea ca membru al Comitetului de Bibliografie al Comisiei Internaționale de Istorie Militară (în 1990, ulterior reales până în prezent!), precum şi ca membru și trezorier al Biroului Comisiei Internaționale de Istorie a Relațiilor Internaționale (din 2006) sau cofondator al Comitetului Arhivelor Militare (în anii 1990-1991). În țară, amprenta sa este lăsată, de exemplu, în punerea bazelor revistei „Document” a Arhivelor Militare și de membru al Consiliului Fundației Europene „Nicolae Titulescu”. Este autor, coautor sau coordonator a peste 60 de volume și 200 de studii și articole academice.

Iată, mai jos, doar câteva voci din paginile cărții, vorbind despre o viaţă de om dedicată Ţării şi Neamului căruia îi aparține.

Ambasadorul Călin FABIAN: „Tache Preda (cum îi spun prietenii, n.n.) a înțeles – și a transmis și discipolilor această înțelepciune – că soliditatea și vizibilitatea identității unui neam rezidă în trăinicia rădăcinilor și iscusința de a pune în valoare zestrea ancestrală și de a urmări consecvent continuitatea. Inventarul impresionant al volumelor de autor, al studiilor proprii sau în colaborare stă mărturie a modului în care pune preț pe slova menită să contribuie la această continuitate. Cercetător asiduu și atent al arhivelor, a extras, cu competentă îndemânare, esențe menite să documenteze fapte și oameni, contributori, la rândul lor, la edificarea seculară a neamului românesc. În vâltoarea ritmurilor și provocărilor curente (acest din ce în ce mai accelerat „mal du siècle”), a găsit răgazul necesar să se aplece cu dăruire și respect asupra predecesorilor mai mult sau mai puțin apropiați temporal, extrăgând cu obiectivitate din bunele sau mai puțin bunele activității acestora explicația de cauzalitate a evoluțiilor și devenirilor de-a lungul deceniilor. Demersul nu este doar o minuțioasă muncă de cercetare, ci și o aplecare aproape ritualică asupra trecutului istoric și, simultan, un omagiu adus celor care, identificați sau anonimi, au contribuit la clădirea moștenirii de care beneficiem cu toții. Fiecare din aceste realizări devin astfel segmente de istorie lăsate mărturie viitorului mai mult mai puțin apropiat, dar și îndemnuri și modele argumentate de urmat.”

Prof.univ. Dr. Liviu MAIOR: „Modernitatea românească, spre exemplu, a fost dominant politică, lipsită de componente fundamentale pe care le întâlnim în Vestul Europei. Această lipsă de originalitate care a caracterizat începutul, sperăm, al ultimei tranziții, poate fi acum exemplificată simplu ca restaurație şi nu inovație. Dumitru Preda a „restituit” ceea ce profesia pe care o urmează îl obligă pe un istoric adevărat. În acest peisaj socio-politic doresc să-l includ pe Dumitru Preda, unul din profesioniștii fideli ai scrisului istoric, remarcabil prin cărțile sale, contribuitor la punerea în valoare a unor evenimente cruciale petrecute în timpul ultimelor zvârcoliri ale Marelui Război. „Toamna românilor” şi finalul marelui proiect politic românesc din anii 1918-1920 îi datorează mult istoricului.”

Dorin MATEI, redactor-şef al revistei „Magazin istoric”: „Dumitru Preda este un pasionat editor de documente şi ediţii de text. Veţi găsi în lista bibliografică a acestui volum titlurile respective. Vreau să reamintesc doar un proiect pe care l-a iniţiat şi condus cu multă pasiune. Este vorba despre digitalizarea Arhivei Istorico-Diplomatice a Ministerului de Externe, un proiect pe care îl anunţam cititorilor revistei „Magazin istoric” în august 2000. Se numea „Tehnologii avansate pentru arhivarea documentelor istorice” şi era realizat în colaborare cu Camera de Investiții Italo-Română şi Societatea Cenasca CISL, prin firma italiană „Key Soft Soluzioni Informatiche” SRL. Partea italiană, prin intermediul Ministerului de Bunuri Culturale (Ministero peri BeniCulturali), furniza întreaga aparatură necesară (scannere de mare rezoluţie, servere, terminale de calculator, aparate pentru tipărirea de bare codate şi cele pentru citirea barelor codate ce se aplicau documentelor etc). Un proiect inițiat de Dumitru Preda şi pornit cu mare entuziasm, care ar fi ajutat foarte mult pe cercetători, ar fi permis accesul online la documente şi ar fi plasat Arhivele MAE între cele mai avansate din acest punct de vedere din lume, nu doar din ţară. Cei care trec azi pragul instituţiei pot constata în ce stadiu se află proiectul.

Dr. Alin SPÂNU: „Dumitru Preda, un istoric șarmant și profesionist…”

(portret de Ștefan Popa Popa’s)

Dan MANOLACHE, Radio România: „Pe Dumitru Preda îl caracterizează pasiunea, dinamismul, la care, firește, se cuvine adăugată competența. Sunt calități prin care a marcat fiecare dintre etapele unei bogate cariere. În calitate de Șef al Arhivei Istorice și de Director al Direcției Arhivelor Diplomatice a transformat o „peșteră a comorilor” ale cărei taine erau cunoscute pe de-a-ntregul de un singur și desigur remarcabil specialist, într-o… instituție publică. Ca delegat permanent adjunct şi însărcinat cu afaceri a.i. pe lângă UNESCO (2002-2007) a reușit să îndrepte reflectoarele interesului lumii culturii și științei asupra realităților istorice sau contemporane ale României, asupra vechii și statornicei sale vocații europene. Nu voi menționa decât respectul și grija cu care a pus în valoare memoria militarilor români participanți la Primul Război Mondial, care și-au sfârșit viața în lagărele alsaciene de prizonieri și se află înmormântați pe pământ francez,

și evenimentele prin care a fost omagiat marele om de știință și patriot român Traian Vuia, creatorul primului aparat de zbor mai greu decât aerul, cu care a decolat în acea unică zi de 18 martie 1906, pe câmpul de la Montesson. Să mai spunem că, din funcția de Ambasador extraordinar şi plenipotențiar al României la Havana (2011-2016), a dus în țara dansului ecourile muzicii românești, a contribuit la realizarea Acordului de colaborare între Societatea Română de Radiodifuziune şi cea cubaneză, la dezvoltarea legăturilor prin filatelie şi pictură, prin film şi poezie, publicând şi prima sinteză în spaniolă despre Războiul de unitate naţională din 1916-1920, inclusiv la răspândirea în diverse medii şi biblioteci a unor cărți care au făcut din nou România vizibilă în Cuba, după o lungă perioadă de cvasiabsență, de această dată cu respect pentru adevăr.”

Dr. Virgil Ștefan NIȚULESCU, director general al Muzeului Naţional al Țăranului Român: „Obiectivul mai important pe care, împreună, l-am urmărit a fost acela al alegerii României în Comitetul Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial. Din noiembrie 2006, vreme de doi ani, cât România s-a aflat în Comitet, am reușit să ne facem vocea auzită și, mai ales, să facem cunoscută lumii întregi bogăția și valoarea patrimoniului din țara noastră. A fost, probabil, cea mai fertilă perioadă pentru reprezentarea României în cadrul acestei Convenții UNESCO, din 2006 până astăzi.”

Prof.univ. dr. Adrian NĂSTASE, preşedintele Fundaţiei Europene Titulescu: „Dumitru Preda a contribuit esențial la dezvoltarea istoriografiei românești prin colecția Documente Diplomatice (Relațiile româno-sovietice. Documente, vol. I 1917-1934; România – Israel. 50 de ani de relații diplomatice, vol. I 1948-1969; România – Vatican. Relații diplomatice, vol. I 1920-1950; România – Polonia. Relații diplomatice, vol. I 1918-1939; Relațiile româno-sovietice. Documente, vol. II 1935-1941; 1968. Primăvara de la Praga. Documente diplomatice: ianuarie 1968 – aprilie 1969; România –Republica Federală Germania, vol. I Începutul relațiilor diplomatice. 1966-1967; România – Turcia. Relații diplomatice, vol. I 1923-1938, etc.) prin care a adus în circuitul public documente principale despre evenimentele istorice la care România a fost parte. Multe din acestea au fost lansate în Fundația noastră. În plus, volumul său 1989 – Principiul dominoului (două ediții) a arătat delicata pânză de păianjen țesută înainte și după încheierea Războiului Rece. (…) O pasiune care ne-a legat de-a lungul anilor a fost cea care a însemnat readucerea în atenția publică a lui Nicolae Titulescu. Decenii la rând a scris, a predat în universități şi a conferențiat despre marele Diplomat român, despre evenimentele la care acesta a participat, despre drama acestei mari personalități. Împreună am parcurs, în ultimele trei decenii, cu eforturi, dar şi cu devotament, drumurile pe care Titulescu a călătorit, am mers în marile incinte internaționale unde i s-a auzit vocea. Multe dintre proiectele realizate de Fundația Europeană Titulescu l-au avut ca partener: amintesc îndeosebi anii 2001-2002 de reconstrucție a Fundaţiei şi de marcare a Anului Titulescu -120, când i-am acordat Diploma de Merit a MAE sau în prezent ca director ştiinţific.”

Irina Airinei