Volumul „Călătorii identitare. Românii megieși” (I) de Mihai Nicolae lansat la Asociația Culturală PRO BASARABIA ȘI BUCOVINA

Asociația Culturală PRO BASARABIA ȘI BUCOVINA a găzduit miercuri, 26 ianuarie, la București, o masă rotundă cu prilejul lansării volumului dr. Mihai Nicolae CĂLĂTORII IDENTITARE.ROMÂNII MEGIEȘI (I) apărut la Editura UNIVERSUL ACADEMIC, la care au participat dr. Constantin Corneanu, președinte al Asociației de Studii Geopolitice și Strategice „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Irina Airinei Vasile, președinte al Asociației interetnice ANIMA FORI, dr. Mihai Kopetschi, reprezentând Asociația PRO BASARABIA ȘI BUCOVINA precum și gazda dezbaterii, Marian Clenciu, președinte al Consiliului Național al Asociației PRO BASARABIA ȘI BUCOVINA.

Domnul MARIAN CLENCIU a făcut oficiile de gazdă prezentând principalele puncte tari pe care acest volum la propune cititorilor și, mai ales specialiștilor: reunirea pentru prima dată, în paginile acestui volum, a unui mare număr de aspecte actuale privind viața și perspectivele românilor din proximitatea României precum și o viziune unitară a celui care a fost într-un contact direct cu reprezentanți marcanți ai acestor comunități istorice românești.

DR. IRINA AIRINEI VASILE, coordonatoarea volumului, a vorbit despre faptul că, așa cum sugerează autorul, printr-o clară viziune dinăuntrul României precum și printr-o diplomație înaltă, multe dintre dificultățile cu care se confruntă aceste comunități pot fi surmontate. A remarcat viziunea optimistă a autorului, viziune bazată pe încrederea că această problematică va cunoaște un curs pozitiv, bazat pe o cunoaștere multidisciplinară (istorică, etnologică, lingvistică, juridică) de un înalt profesionalism.

DR. MIHAI KOPEȚCHI a remarcat abordarea metodologică a cărții în cele șase părți distincte care se referă la unele din cele mai importante teritorii, Herța, Transnistria, zona Bugului de Est, sudul Basarabiei, Bulgaria, Banatul sârbesc și Voievodina unde sunt mari comunități românești. Această metodologie îi dă acest caracter de lucrare științifică, este o carte riguroasă care abordează, în ordine cronologică, problemele legate de niște repere istorice referitoare la populații, localități, limba română și educația din fiecare zonă în parte. Domnul Nicolae se referă și la cultura tradițională a fiecărei regiuni în parte care are ca filon, ca sâmbure și civilizația românească în melanj cu tradițiile locurilor fiind supusă influențelor din teritoriile respective. Aceste chestiuni sunt discutate prin prisma asociațiilor care toate au la bază legăturile de prietenie și frățietate cu românii din țară sau toate au la bază legăturile de cultură și de culturalitate cu frații din țara mamă.

Capitolul final în acest tip de abordare este cel care se referă la biserică,la rolul pe care îl are Biserica asupra fiecărei comunități românești din fiecare ținut în parte. Este o carte necesară pentru că, în contextul actual care poate duce într-un final la situația de a vorbi despre anumite zone românești la timpul trecut, ar fi foarte important dacă acest prim volum ar putea fi difuzat și în mediul virtual, într-o ediție digitală mult mai accesibilă în special pentru tânăra generație.

DR. CONSTANTIN CORNEANU a observat, printre altele, că: „Este un volum care ne bucură sufletul și care a fost scris cu foarte multe pasiune pentru Istoria românilor megieși, a românilor de lângă noi, vecinii noștri, este o carte absolut necesară generațiilor prezente și viitoare pentru că ne vorbește despre frații noștri uitați, mai ales că, până în decembrie ’89, nu s-a știut aproape nimic despre frații noștri din jurul frontierelor de stat ale României. Asta pentru că suntem un popor așezată în calea răutăților cum zicea cronicarul. Din această perspectivă, cartea Domnului Mihai Nicolae devine o carte extrem de prețioasă prin modul în care abordează problema și cei care îi vor parcurge paginile, vor găsi foarte multe informații de natură istorică dar și aspecte actuale legate de un prezent pe care dânsul l-a cunoscut străbătând regiunile istorice și mă refer aici la Transcarpatia, la sudul Basarabiei precum și la anumite spații din Voievodina și Timoc și lucrul acesta este foarte important pentru că există o împletire între informațiile de natură istorică foarte valoroase, foarte bine reprezentate în carte și experiențele personale care, practic, îl ajută pe cititor să înțeleagă mai bine situația comunităților românești în afara frontierelor Statului Român.

În prima parte a cărții autorul se preocupă de relația instituțională a Statului Român cu românii noștri de pretutindeni iar domnul Mihai Nicolae vorbește despre cele nouă reorganizări a ceea ce se numește Departamentul pentru Românii de Pretutindeni în diversele sale formule de subordonare: față de Ministerul Afacerilor Externe, de Cancelaria primului ministru sau de Secretariatul General al Guvernului, formule de organizare și de reorganizare care demonstrează că nu există o concepție foarte clară față de ce vrem să facem cu această identitate românească, cu frații noștri români. Este o problemă mai ales în aceste clipe în care mirosul de praf de pușcă a început să se răspândească în aer în întreaga Europă, românii de aici dar, poate și cei aflați dincolo de frontierele României au nevoie să știe ce se va întâmpla cu noi, cu poporul român, cu națiunea română și mă refer aici la ideea că perspectiva efectivă a războiului ar complica această situație”

Autorul, DR.MIHAI NICOLAE, a ținut să sublinieze: „Ce am putea face pentru acești frați ai noștri? Ne gândim la un ajutor concret, situația sanitară din Ucraina este cum este, iar un ajutor nemijlocit româno- român ar fi binevenit. Un alt subiect pe care l-am abandonat cu bună știință este turismul care poate să fie un turism cultural având ca obiectiv monumente ale istoriei noastre comune sau poate să fie un turism eclesial sau poate un turism balnear. Lucrurile acestea se pot face. Pentru ca acești români de pretutindeni să fie mândri că sunt români, să aibă încredere în seriozitatea noastră, a tuturor, indiferent că e secretar de stat sau că este profesor, iar copiii noștri să știe că au frați în afară.

Putem vizita cetăți precum Hotinul, Cetatea Albă care sunt indisolubil legate de istoria noastră sau de pildă, o minunăție de mănăstire precum Căpriana: ei, bine, sunt șapte domnitori români care au contribuit la edificarea ei, cu alte cuvinte fiecare domn venit pe tronul Moldovei a simțit nevoia să ajute această mănăstire, acestea sunt realități ale istoriei noastre și care explică în bună măsură de ce, totuși în condiții vitrege, acești oameni din Bucovina de Nord au reușit să își păstreze cultura, credința, limba.

Iată un detaliu din carte pe care vă îndemn să îl citiți: când răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan a fost înfrântă, locuitori ai satelor răsculate au fost strămutați în Voievodina de către autoritățile imperiale în acea vreme. În sudul Banatului respectiv în Voievodina, în Banatul sârbesc a fost deportat și Horia cel tânăr.

Sau istoria unei fete, Șumi Marița din Bulgaria care aducea hrana, împreună cu alte fete de vârsta ei, soldaților din linia întâi în războiul de la Plevna din 1877 și care moare împușcată de un glonț turcesc. Carol I a finanțat construirea unui monument în memoria lui Șumi Marița, dărâmat între timp. Ca urmare s-a ridicat un alt monument pe teritoriul românesc în memoria acestei eroine și s-a mai pus și o cruce în Bulgaria la care se depun flori de către etnicii români; aceste lucruri ne privesc direct.”