Eveniment editorial: Memoriile generalului Hans Friessner deschise cercetării istoriografice

„În vara anului 1944 spațiul românesc a fost un teatru de război în care aliații au devenit adversari, iar inamicii s-au transformat peste noapte în camarazi. Situația complexă în care s-a aflat România a fost analizată din punct de vedere politic și, mai ales, militar. Memorialiștii germani, mai ales cei care au fost actori sau martori ai evenimentelor, și-au scris amintirile sau memoriile începând cu anii `50. Evident, pentru ei România, ca stat aliat, a săvârșit un act de trădare, care a afectat tot flancul sudic european al intereselor celui de-al III lea Reich.
Cartea generalului Hans Friessner, comandant al Grupului de Armate „Ucraina Sud” (iulie-decembrie 1944), evidențiază starea de spirit a militarilor germani și români, luptele cu sovieticii din 20 august 1944, cu românii din 24 august 1944, retragerea spre Ungaria și problemele cu care s-a confruntat în această perioadă.” (…)

(Dr. ALIN SPÂNU)

„Perioada 2 aprilie – 19 august 1944 s-a concretizat, pe frontul românesc, printr-o acalmie prevestitoare de furtună. Trupele aliate româno-germane aveau să pregătească defensiva consolidând frontul, în timp ce sovieticii, la adăpostul unor incursiuni de cercetare prin luptă şi mici atacuri locale, îşi vor desăvârşi pregătirile pentru marea ofensivă din spaţiul carpato-dunărean. Misiunea Grupului de Armate german „Ucraina de Sud” era de a acoperi teritoriul României şi, îndeosebi, căile de acces spre valea Dunării şi regiunea petroliferă de la Ploieşti; misiune care trebuia îndeplinită prin apărarea liniei principale de luptă ordonate, cu toate mijloacele aflate la dispoziţie, în conformitate cu ordinul lui Hitler din 18 august 1944.

La 2 august 1944, Comandamentul Suprem Sovietic (STAVKA) a ordonat Fronturilor 2 şi 3 Ucrainene să pregătească şi să execute o operaţie ofensivă, în urma căreia să fie zdrobit Grupul de Armate „Ucraina de Sud” şi să fie scoase din război România şi Bulgaria. Planul operaţiei prevedea „încercuirea şi nimicirea printr-un atac concentric în cleşte a Armatei 6 germane în spaţiul Iaşi-Chişinău, zdrobirea Armatei 3 române în spaţiul de la nord-est de Delta Dunării şi – simultan cu acestea – executarea unei lovituri între Siret şi Prut, spre sud, în adâncimea teritoriului României”. În cazul unei rezistenţe inamice, pe aliniamentul Focşani Nămoloasa-Brăila, linie care poate fi menţinută fără dificultate, după cum opinau aliaţii româno-germani, atacul sovietic se oprea.(…)

(Dr. CONSTANTIN CORNEANU)