DR. IOAN LĂCĂTUȘU: ROMÂNII DIN SFÂNTU GHEORGHE ȘI INSTITUȚIILE LOR IDENTITARE (II): BISERICA ORTODOXĂ

În capitolul dedicat Bisericii ortodoxe, mai întâi, sunt redate informațiile din sursele documentare, edite și inedite, referitoare la românii ortodocși din Sfântu Gheorghe și principalele aspecte ale organizării vieții bisericești ortodoxe locale, de-a lungul timpului. Apoi, este prezentată, pe larg, istoria fiecărei biserici din localitate, respectiv: Biserica veche „Sfântu Gheorghe” din deal (1750),

catedrala „Sf. Gheorghe” și „Sf. Nicolae”, paraclis episcopal (1939-1983),

biserica nouă „Buna Vestire” (2007), biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Chilieni (1998), capele ortodoxe (militară și cele școlare), biserica greco-catolică, care a funcționat în oraș, în perioada interbelică, capela mortuară și cimitirul ortodox.

Volumul asigură cunoașterea principalelor momente ale organizării și desfășurării vieții bisericești în cadrul parohiilor ortodoxe din Sfântu Gheorghe, rolul Mitropoliei Ardealului și apoi a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, în sprijinirea propășirii comunității românești din Sfântu Gheorghe și păstrarea identității lingvistice, confesionale și culturale într-un mediu nu totdeauna favorabil față de români și românitate. Prin structura ei, lucrarea asigură abordarea vieții comunității românești din Sfântu Gheorghe ca obște bisericească și ctitorie de școală românească, dezvoltând raporturile acesteia cu forurile și legile școlare laice și ecleziastice, și evidențiind modul în care s-a manifestat relația comunitate – biserică, preot – comunitate școlară, comunitate românească – administrație locală.

Când s-a folosit termenul de biserici românești (ortodoxă și greco-catolică), această expresie cuprinde atât conceptul teologic de Instituție divino-umană, cât și cel administrativ-ecleziastic, cu toate componentele lor: bisericească, cultural-teologică, socială, interconfesională, dar, în același timp, etnică, românească. Lucrarea scoate în evidență istoria protopopiatelor Treiscaune și, în mod deosebit, Sfântu Gheorghe și a celor cinci biserici (patru ortodoxe și una greco-catolică), sub forma unor micromonografii, în care se prezintă istoricul acestor instituții administrativ-bisericești, situația lăcașurilor de cult (hramuri, arhitectură, pictură, în unele cazuri, obiecte de cult, odoare și cărți bisericești), ctitori, preoți slujitori, credincioși sprijinitori ai acestora. Din toate aceste micromonografii rezultă, cu evidență, efortul comunităților ortodoxe și greco-catolice pentru apărarea ființei naționale, a limbii, a tradițiilor, a obiceiurilor și a culturii noastre românești.

Bunul Dumnezeu a binecuvântat acest teritoriu cu personalități de frunte ale Bisericilor noastre românești. La altarul bisericilor ortodoxe din Sfântu Gheorghe, în perioada 1767-2021, au slujit 44 de preoți, între care se disting preoții din familiile Popovici (5 preoți), Cucu (3 preoți), Bujoreanu și Pozna (câte 2 preoți). Între anii 1699-2021, parohiile ortodoxe din Sfântu Gheorghe au aparținut de Protopopiatul Treiscaune (1699-1922) și de Protopopiatul Sfântu Gheorghe (1922-2021), în fruntea cărora s-au aflat 25 de protopopi. La biserica greco-catolică, în perioada 1924-1940 a slujit preotul Iuliu Păstrăv. Până în 1918, protopopii ortodocși erau și lideri culturali, sociali și civici ai comunității românești locale. În rândul protopopilor s-au aflat personalități importante, deopotrivă vrednici păstori sufletești, cunoscuți cărturari și manageri iscusiți, precum: Ioan Moga, Ioan Petric, Spiridon Damian, Dumitru Coltofeanu, Aurel Nistor, Nicodim Belea, Pompiliu Dumbravă, Gheorghe Rățulea ș.a.

Capitolul intitulat implicarea Bisericii ortodoxe în viața comunității, cuprinde informații referitoare relațiile Bisericii ortodoxe cu autoritățile publice locale și centrale, repere ale activității desfășurate de asociațiile cultural-creștine, școlile cu predare în limba română, instituțiile de cultură, ale administrației publice locale, militare și de apărare a ordinii publice.

Pilonii de conservare, prin cultură și credință a dăinuirii românești în Sfântu Gheorghe, ca de altfel, în toate localitățile din zonă, au fost: Biserica, instituțiile școlare, asociațiile culturale și presa. Deosebit de importantă a fost și este prezența și activitatea instituțiilor administrației publice de stat și cele de apărare și ordine publică.

Alături de Biserică, Școala în limba română ocupă locul cuvenit, începând cu învățământul confesional ortodox, din perioada 1790-1873, și continuând până în anul școlar 2020/2021.