AFnews
Un interviu de Irina Airinei cu Profesorul dr. Constantin Dumitrache, cel care a fost, timp de aproape două decenii, directorul Institutului de Endocrinologie „C.I. Parhon” (publicat în CLIPA, București, 2008):
Ca profesor, am dorinţa de a face cursurile în aşa fel încât toată lumea să le înţeleagă. Sistemul meu de a preda este un sistem în care studentul îmi este prieten, este un egal, doar un pic mai mic ca vârstă şi căruia trebuie să îi foloseşti toate potenţele pe care el le are. Chiar acum veneam de la întâlnirea cu studenţii unde am vorbit despre Goliath încercând să argumentăm dacă avea sau nu avea o boală endocrină. Am avut şi o discuţie despre prima carte care vorbeşte de infertilitate…
…care este…
…Biblia pentru că, îndeamnă, încă de la început: „Înmulţiţi-vă şi stăpâniţi pământul!”. Deci, dintr-o dată, procesul de procreare este cel care determină destinul speciei umane. De aici, poţi porni discuţia despre fertilitate, tocmai pentru a crea acea atmosferă în care studentul să nu se simtă timorat, să nu se simtă ţinut la distanţă, ci, dimpotrivă, să simtă că vrei să comunici sincer şi direct cu el. Cred că acesta a fost motivul pentru care studenţii m-au preferat în momente foarte grele ale evoluţiei disciplinei endocrinologie, cât şi a evoluţiei politice a ţării. În perioade în care unele dintre cadrele didactice au fost contestate. Mai în glumă, mai în serios, în Biblie mai putem presupune şi primul act de anestezie: Adam a fost adormit când a fost „operat” pentru a i se scoate o coastă (care ar fi şi un act de chirurgie toracică).
Cât despre activitatea dumneavoastră de cercetare, care ar fi preocupările din clipa de faţă?
Una dintre temele mele de cercetare predilecte este tocmai osteoporoza şi am introdus în România primele aparate de măsurare a masei osoase, primul laborator de markeri osoşi a fost înfiinţat în institutul nostru, avem o bază de cercetare în biologia osului unică în toată ţara. Studiul biologiei osului, laborator de markeri osoşi nu există decât la Institutul „Parhon”.
Cum şi când aţi venit în institut ?
Subliniez aici norocul de a fi fost primit în institut de o serie întreagă de oameni mari, printre care profesorii Barbu Ionescu, Maximilian, Nae Simionescu, toţi patronaţi de profesorul Milcu – un generator de idei şi de îndrumări. Un mentor. Şi, datorită acestora şi a multor altora, capitolul „sexualizare” a fost cel care m-a preocupat şi care a dus la elaborarea a trei cărţi de specialitate. Chiar „Patologia sexualizării” a fost una dintre cărţile mele foarte apreciate şi care, la vremea respectivă era unică prin modul cum reunea la un loc toate problemele legate de sexualizare şi care a primit premiul „Victor Babeş” al Academiei Române.
Ce este sexualizarea, ca domeniu de referinţă ?
Sexualizarea, consider că este, de fapt, baza perpetuării, baza existenţei omului pe pământ. A tot ce înseamnă biologie pe această planetă.
Care ar fi cauzele generale ale bolilor endocrine celor mai frecvente ?
Stresul, alimentaţia, lipsa de mişcare, noxele, mâncarea conservată, excesiv de sărată, folosirea unor substanţe cum ar fi e-urile, alcoolul care a devenit un fel de antistres general, chiar şi cei care nu beau au ajuns să consume cantităţi moderate de alcool, tutunul, chiar unele sporturi pot influenţa starea pacientului. S-a uitat plimbarea, mişcarea în aer liber, la ora actuală nimeni nu mai merge pe jos şi, de aici, obezitatea, această epidemie care va afecta sănătatea populaţiei globului şi va duce la decăderea speciei în viitorul foarte apropiat. Te scoli dimineaţa şi te urci în tramvai sau în autobuz, în metrou sau în maşina personală, te duci la serviciu, stai pe scaun şi, la întoarcere faci acelaşi lucru. Treaba ta, dar păcatul se răsfrânge şi asupra copiilor pe care îi duci la şcoală, îi iei de la şcoală, tot aşa, cu mijloace de transport, omori doctorii pentru scutiri de sport, copiii nu mai fac mişcare şi stau, pe urmă, în faţa calculatorului sau a televizorului şi ne trezim că avem în casă copilaşi frumoşi dar supraponderali. Toate aceste lucruri transferă o patologie care, altădată, apărea la 40, la 50, la 60 de ani, la vârste mult mai fragede. Şi e demonstrat că infarctul apare deja la vârste mult mai tinere decât altădată. Şi asta din cauza obezităţii, a lipsei de mişcare, a alimentaţiei, fast food-ul fiind unul dintre duşmanii nr. 1 ai copiilor care nu vor altceva. Astfel, obezitatea a devenit prima boală globalizată.
Aşadar, care ar fi, în opinia dumneavoastră, bolile vieţii moderne ?
Cele mai grave şi frecvente boli ale omului modern sunt obezitatea care înseamnă, pentru SUA, 60% din populaţie, pentru Europa 40, pentru restul lumii cam 20%. Globalizarea va duce la uniformizarea situaţiei, pentru că Mc Donald̀s ul există şi în Tahiti ca şi la San Francisco. Al doilea pericol: osteoporoza şi toată patologia de vârstă. Ajungem la aproape un sfert din populaţia globului care are osteoporoză. Patologia cardiovasculară şi patologia metabolică se situează la cote alarmante şi cancerul este una din bolile cele mai întâlnite.
De fiecare dată când vorbiţi despre profesia dumneavoastră, începeţi prin a evoca numele celor care v-au format ca specialist…
Eu sunt un tip melancolic, un romantic, un sentimental, aşa încât pot să vă spun că am ţinut la profesorii mei şi la înaintaşii mei, nu numai la cei din facultate ci şi la cei din perioada anterioară. Am urmat, la Brăila, Colegiul Naţional „Nicolae Bălcescu” unde, datorită profesorilor mei, am studiat subiecte şi autori interzişi într-o vreme plină de prohibiţii de acest ordin. Am avut, la română, un profesor celebru, la matematică, de asemenea. Astăzi, nivelul de cultură a scăzut foarte mult. Un medic trebuie să aibă şi o cultură vastă pentru că vine în contact cu toate categoriile populaţionale. Dacă te-ai oprit o zi, ai pierdut mult. Dacă nu citeşti zi de zi, dacă nu scrii zilnic, îţi pierzi multe dintre calităţile pe care trebuie să le aibă un cadru didactic. Am peste 20 de monografii publicate, individual sau în colectiv, peste 600 de lucrări şi îmi face plăcere să scriu şi articole în care, uneori, tratez subiecte multidisciplinare şi literatură şi religie şi istorie Datorez formaţia mea ştiinţifică şi morală unor oameni mari precum profesorul Parhon, profesorul Milcu, profesorul Barbu Ionescu. În afară erau conformişti, în institut făceau ştiinţă. Şi noi am putut să facem lucruri deosebite, experimente, noi am făcut aici hipnoză, am făcut astrologie, cronobiologie, lucruri care, pe vremea aceea nu erau permise, aici a fost înfiinţat primul laborator de genetică. Aş evoca şi numele doamnei profesor Pitiş – de o cultură extraordinară. Cu doamna profesor Pitiş puteai vorbi orice, de la Imperiul bizantin până la cele mai noi descoperiri ale geneticii.
Ce reprezintă, în câmpul larg al ştiinţelor medicale, endocrinologia ?
Endocrinologia este o disciplină de sine stătătoare dar şi o disciplină de graniţă pentru oricare domeniu al medicinei. Nu poţi face nici chirurgie, nici ortopedie, nici cardiologie dacă nu ai endocrinologul lângă tine. Este elementul unificator al gândirii oricărui medic, indiferent de specialitatea lui. Este poate şi ultima specialitate mare care apărut şi la care România a avut o contribuţie formidabilă prin profesorul Parhon care a pus bazele acestei discipline.
Am fost 17 ani director al acestui institut, dar l-am condus ca un participant direct şi am vrut să rămână ceva după mine, pornind de la statuia profesorului Parhon, într-o perioadă în care lumea vedea în el un fost preşedinte comunist, nu savantul român de mare renume care a fost, cu primul tratat din lume de endocrinologie, cu prima catedră de endocrinologie, cu primul institut de endocrinologie, aşadar toate aceste lucruri îi aparţin. Mi-am servit țara cu credință și cred că nu am trăit degeaba.
Foto: Irina Airinei
Adaugă un comentariu