AFnews
Imprevizibil și misterios ca femeia, Chișinăul dintre cele două războaie mondiale își trăiește nevoia ceasului de vis și melancolie, regenerând din propria cenușă, așa cum am încercat să-i surprind esența în prezentul volum, Chișinăul interbelic: alte evocări nesentimentale, care reprezintă continuarea proiectului editorial, Chișinău, evocări interbelice, demarat în anul 2018, când a fost publicat primul volum al seriei, de către editura Eikon, prin bunăvoința editorului Valentin Ajder. Cercetarea colecțiilor de presă interbelică mi-au relevat noi surprize publicistice, prin care Chișinăul își completează consistent natura sa proteică, potențialul său peisagistic, cultural, arhitectonic și uman de excepție. Demersul anunțat de la primul volum și continuat și în cel prezent vizează reconfigurarea profilului complex al Chișinăului interbelic, pornind de la ziarele și revistele românești interbelice.
Dacă în primul volum am cercetat prioritar presa din Chișinău, București și Iași, în antologia de față oferim o paletă mult mai nuanțată, prin apelul la ziarele și revistele din Cluj („Societatea de mâine”), Sibiu („Luceafărul cultural-social”, „Transilvania”), Cernăuți, la care se adaugă și diverse colecții de buletine de specialitate („Buletinul Societății istorico-literare din Chișinău „B. P. Hasdeu”” din Chișinău), almanahuri („Almanahul ziarelor „Basarabia” și „Bucovina” (București), anuare etc.
Având drept obiectiv esențial proiectarea Chișinăului interbelic cu etapele sale esențiale, în vederea încurajării culturii memoriei urbane și a relevării spiritului locului, decelabil în palete istorice, etnoculturale, spațial-urbanistice, am apelat și la o serie de volume de informare științifică, care vin să completeze anumite episoade din evoluția sa (Universitatea populară din Chișinău 1918-1922 de Pan Halippa ș. a.), dar și la o serie de volume memorialistice (Trei ani pe frontul basarabean. Bilanțul unei activități de Onisifor Ghibu; Momente solemne de Ion Petrovici etc.), în care nota subiectivă este evidentă, dar ea diluează rigiditatea informației științifice, oferindu-ne pagini fascinante de literatură.
Volumul cuprinde, în rezultat, o selecție de peste 100 de texte, tot atâtea mărturii ale unei realități edilitar-culturale, social-politice și economice, din care răzbat reverberații asupra etapelor fundamentale ale Chișinăului. Acestea încep cu proclamarea autonomiei Basarabiei și formarea Sfatului Țării, acțiuni soldate cu Unirea Basarabiei cu România, din 27 martie 1918 și, în consecință, cu o serie de măsuri de naționalizare a provinciei, între care, unificarea calendarelor, adoptarea grafiei latine, declararea limbii române drept limbă oficială și introducerea ei în administrație și armată, naționalizarea școlii prin organizarea de cursuri pentru profesori, studenți și elevi, inaugurarea tipografiei „România Nouă”, editarea și distribuirea gratuită a cărților, crearea unei infrastructuri educaționale de bază, inaugurarea Facultății de Teologie și Științe Agricole, crearea unei Școli de Arte-Frumoase și a Teatrului Național, înființarea unui Post de Radiodifuziune pentru formarea simțului artistic și cultura limbii, naționalizarea justiției și unificarea legislativă, întemeierea Școlii Elementare de Comerț și a Școlii Practice de Comerț „Corneliu Antonescu”, redenumirea străzilor și firmelor magazinelor, dezvelirea monumentelor lui Ștefan cel Mare şi al Regelui Ferdinand I etc. și, sfârșesc prin declanșarea celui de-al doilea război mondial și … cucerirea Chișinăului, care-i va schimba fața în mod catastrofal.
Printre evenimente și locuri răzbat și portretele marilor protagoniști ai epocii, Regele Ferdinand I, Regina Maria, Carol al II, Nicolae Iorga, Ion C. Inculeț, Pantelimon Halippa, Onisifor Ghibu, Vespasian Erbiceanu, Arhiepiscopul Gurie, Constantin Stere ș.a.
Principiile ordonatoare ale antologiei sunt constituite din criteriul tematic, instituit de toposul urbei și împletit cu cel cronologic, așa cum am procedat și în primul volum al seriei, în ideea surprinderii unei minime evoluții istorice a Chișinăului din perioada interbelică.
Avem deci, odată cu semnificativul an 1918, decelabil în articolul care deschide în chip sugestiv antologia (Serbarea Unirii la Chișinău de Onisifor Ghibu), și o microistorie a Chișinăului interbelic, care se va întinde până la edificatorul text Cine te-a strigat așa deslușit pe nume?.. de George Dorul Dumitrescu. Astfel, între cele două marje cronologice, legate de două evenimente cruciale, Marea Unire de la 1918 și al doilea război mondial, avem o întreagă constelație, în care își dau mâna referințele istorice, culturale, arhitecturale, urbanistice, pedagogice, imagologice, din care rezultă, sperăm, un concludent portret al Chișinăului interbelic, cu tot ce a presupus esența zbuciumată a acestuia.
Se pronunță asupra Chișinăului dintre cele două războaie mondiale scriitorii (Liviu Rebreanu, Gala Galaction, Doru Dumitrescu, Sergiu Matei Nica, Sergiu C. Roșca), publiciștii (Nicolae N, Beldiceanu), politicienii (Onisifor Ghibu, Pan Halippa), istoricii (Nicolae Iorga, Gheorghe G. Bezviconi), arhitecții (O. Plămădeală), juriștii (Vespasian Erbiceanu), aviatorii (Ștefan Protopopescu), așa încât imaginea Chișinăului se completează nuanțat și pluriperspectivist, relevând un spațiu urban stratificat și flexibil.
Textele selectate aparțin, în cea mai mare parte, unor personalități notorii, care nu necesită prezentare: marele istoric Nicolae Iorga, Onisifor Ghibu, participantul entuziast la realizarea Marii Uniri de la 1918, Gheorghe Bezviconi, considerat drept unicul succesor în generația tânără a scrisului istoric a lui Nicolae Iorga, Gala Galaction, traducătorul Bibliei în limba română din ebraică și greacă ș. a. Nu am insistat însă doar asupra scriitorilor notorii, ale căror texte sunt mai mult sau mai puțin cunoscute, ci am căutat să identificăm și alte nume de publiciști, artiști, geografi, istorici, care au reușit să scoată în evidență aspecte inedite ale Chișinăului, cum este, de pildă, textul lui Liviu Marian, Străzile Chișinăului, care se arată revoltat de lipsa de inspirație a edililor în redenumirea străzilor.
Criteriile de selectare ale textelor au vizat prioritar ineditul și suculența subiectelor, originalitatea, capacitatea de ilustrare a specificului urbei și a succesiunii sale evolutive. Am lăsat în afara antologiei articolele telegrafice, insipide, renunțând, de asemenea, la lucrările excesiv ideologizate, tributare unor concepții perimate sau de calitate îndoielnică. Așa încât, sperăm, că antologia coagulează o serie de texte ilustrative, concepute în maniere foarte diferite: gravă și ludică, persiflantă și solemnă, în funcție de stilul fiecărui autor, dincolo de care se profilează imaginea Chișinăului. Dacă pentru Onisifor Ghibu, Chișinăul este orașul unirii îmbrăcat „în haine de sărbătoare”, peste care flutură „mândrul nostru tricolor”, „muzicile militare”, Regina Maria a României reține „ceremoniile religioase de la Chișinău, care mai păstrează vechile tradiții rusești”, slujba fiind „frumoasă și fastuoasă”. Mai mult, Chișinăul proiectează un spațiu autonom, cu o respirație specifică, care își așteaptă încă marii scriitori, fascinantele povești și mitologii și mai ales … marii „cititori”, capabili să se lase seduși de labirintul acestei metropole.
Adaugă un comentariu