METEOR PRESS, LANSARE DE CARTE: RUSIA – „Rusia kievană este o sintagmă fără acoperire istorică.” (prof. univ. Adrian Cioroianu)

Lansarea volumului RUSIA – O SCURTĂ ISTORIE de CHRISTOPHER WARD și JOHN THOMPSON, moderată de analistul politic Bedros HORASAGHIAN, i-a avut ca invitați pe cercetătorul științific dr. Cosmin BUDEANCĂ de la IICMER, prof. univ. dr. Adrian CIOROIANU, director al Bibliotecii Naţionale și prof. univ. dr. Alin SPÂNU, alături de domnul Gigi ALECU, șeful editurii Meteor Press.

Invitații au făcut niște precizări necesare pentru a înțelege mai bine istoria Rusiei așa cum este ea prezentată în acest compendiu, lămuriri din care spicuim:

Cercetător științific dr. Cosmin BUDEANCĂ, IICMER: „Ce e cu acest stat kievan rus care e altceva decât Rusia kievană? În secolul al IX-lea, pe spațiul acesta ocupat astăzi de Rusia, Bielorusia, parte din Lituania, de Ucraina era un conglomerat de populație, cei mai mulți, sigur, erau slavi, dar erau și germanici și baltici, multe, multe alte neamuri care se luptau și se certau toată ziua. Și ne spune singurul izvor pe care îl avem (Cronica primară rusă, compilată de Nestor, n.n.) că la un moment dat s-au hotărât să cheme un străin care să le fie domn și care să pună ordine și l-au chemat pe Rurik, un vareg, un normand, un viking din tribul Rus care înseamnă în limba respectivă „vâslaș”; este un fenomen similar cu cel al creării statului francez, avem celții romanizați peste care vine un trib germanic care dă numele țării și limbii și poporului care este însă un popor latin. Așa și aici, i-au asimilat pe toți ceilalți dar au păstrat numele de ruși pe vremea când nu existau nici nici ucranieni, în vremea invaziei mongole nu avem dovezi certe că s-au separat cele două popoare. De unde vine Rusia kievană? Dintr-o șmecherie a istoriografiei ruse și apoi sovietice. L-au luat pe Rurik, au inversat termenii, iar faptul că și Rușii au renunțat la versiunea asta, dovada o găsim chiar în carte în acele foarte frumoase și interesante recomandări de lectură: cartea scrisă de un sovietic în 1973 și o altă carte scrisă tot de un rus, tot în engleză în 1989 care se numește statul kievan rus.”

Prof. univ. dr. Adrian CIOROIANU, director al Bibliotecii Naţionale:
„Suntem martorii unei confuzii propagate de o istoriografie imperială. Toate istoriografiile imperiilor au avut, cel puțin într-o anumită perioadă, și latura lor politică. Acest Rus kievan nu este Rusia kievană, în limba engleză diferența se vede mult mai bine, există diferențe și în limba rusă – politicieni noi ruși vorbesc acum despre lumea rusă plecând de la acest rus originar care vine de la acei vikingi care au coborât spre Sud, poate prin anii 700-800. Cronicile, ca orice cronici, au marja lor de incertitudine ori, coborând spre sud, acești vikingi, suedezi am zice astăzi, s-au amestecat în mod evident cu finlandezi, cu baltici, cu bulgari, cu slavi și așa a luat naștere un creuzet de populații. Inițial acesta era în nordul Rusiei de astăzi, ulterior în zona Kievului, de aici numele de Rusul Kievan dar care, atenție, când spui Rusul kievan e ca și cum ai vorbit despre o unitate administrativă nu despre locuitorii unei Rusii preexistente. Pentru că Rusia preexistentă de fapt nu înseamnă Rusia kievană. Rusia kievană este o sintagmă care nu are acoperire istorică. Din această matrice a Rusului viking apar o parte din baltici, apar bielorușii, apar rușii.”

Prof. univ. dr. Alin SPÂNU:
În 1812, prin Pacea de la București, niște greci care erau diplomați ai Imperiului Otoman s-au lăsat mituiți la Hanul lui Manuc și au dat Basarabia (că nu au dat de la ei) și așa s-a mai întins puțin Rusia care, dacă te uiți pe hartă cât de mare e, te întrebi la ce îi trebuia o bucățică de teritoriu cum era Basarabia.”

Iată ce spun autorii volumului încă din primele pagini: „Mărimea Rusiei creează niste provocări speciale pentru oamenii ce locuiesc aici. Cum poate fi administrat un teritoriu atât de imens si bogățiile sale folosite eficient? Cum pot locuitorii să mențină legatura unii cu ceilalti si să-și dezvolte un simț al identității și niste scopuri comune? Care ar trebui sa fie echilibrul dintre controlul de la centru și deciziile luate la nivel local?

Dimensiunile uriașe ale teritoriului Rusiei au generat niste consecințe strategice importante de-a lungul timpului. In mod paradoxal, această țară imensă e dificil de cucerit dar și de apărat. Inamicii Rusiei au avut întotdeauna bătăi de cap în invadarea și ocuparea ei.(…) Polonezii, turcii, suedezii, francezii, nemții au fost urmăriți de ghinion și nu au reușit s-o cucerească.”

Ni se spune ca „diferențele religioase față de Occident au constituit timp de secole o barieră serioasă și o sursă de suspiciuni și ostilitate între ruși și Occident.”

Întinzându-se pe o atât de vastă suprafață geografică, Rusia este un melanj de culturi, obiceiuri, atitudini si valori. Este surprinsă influența avută atât de culturile europeană și asiatică, cât și de cea creștină și musulmană. Poziția geografică în Eurasia a Rusiei i-a permis acesteia să fie un punct de răscruce a culturilor și civilizațiilor, o punte între Occident și Răsăritul asiatic, societatea rusă evoluând într-un fel aparte, propriu sieși.

(Irina Airinei)