MOZARTISSIMO SAU PASUL DE LA SALZBURG LA BUCUREȘTI

Mozart, 9 iulie 1778:

„Sper că ești pregătit să auzi cu tărie de spirit cele mai triste și dureroase vești. Ultima mea scrisoare, datată pe 3, îți va face rău, te va pune într-o stare de spirit care să nu te ducă cu gândul la nimic bun;… chiar în acea zi, pe 3, mama a adormit întru Domnul, la zece douăzeci și unu de minute seara — și când ți-am scris, ea era deja în lumea îngerilor… totul se terminase — ți-am scris în aceeași noapte. Sper că tu și draga mea soră mă veți ierta pentru această mică înșelăciune, dacă va fi nevoie; căci când, prin propria mea durere și tristețe, am înțeles care va fi starea ta, mi-a fost cu neputință să te surprind astfel, deodată, cu această veste înspăimântătoare. Dar acum am încredere că amândoi veți fi pregătiți să auziți ce este mai rău și că, după vărsarea durerii și a lacrimilor care sunt naturale și care sunt prea îndreptățite acum, vă veți încredința voinței lui Dumnezeu și vă veți închina Providenței de nepătruns și prea înțeleaptă. Îți poți imagina cu ușurință cât am avut de suferit!… De cât curaj și fermitate am avut nevoie să suport, zi de zi, cu resemnare, o situație din ce în ce mai gravă, din ce în ce mai rea… și, totuși, bunul Dumnezeu mi-a dat această putere ;… Am suferit mult, am plâns mult;… dar ce folos?… Așa că a trebuit să încerc să mă consolez.” (trad. n.)

Așa își începea Mozart, la cei 22 de ani ai săi, tragica scrisoare către tatăl său anunțând evenimentul care l-a marcat profund, moartea fulgerătoare a mamei sale, eveniment care l-a determinat să scrie singura sa sonată în tonalitate minoră, Sonata în mi minor, K. 304, scrisă în 1778 la Paris.

O compoziție de o demnitate și de o gravitate neobișnuite în succesiunea sonatelor sale pentru vioară, considerată ca fiind una dintre cele mai bune lucrări camerale ale sale.„Este acolo un sentiment de pierdere pe care nu îl mai auzim niciodată, mai târziu…” spunea profesoara și pianista Verona Maier în prezentarea recitalului.

Această sonată a fost interpretată cu măiestrie și vibrație deplin împărtășită publicului în cea de-a doua zi a Festivalului Mozartissimo (sâmbătă, 23 iulie 2022) de cunoscuta pianistă Verona Maier și de violonistul Radu Chișu.

Seara a cuprins și interpretarea sonatei nr. 301 și apoi a Trio-ului KV 498, în mi bemol major, „Kegelstatt-Trio”, pentru pian, clarinet și violă, cu foarte tinerii dar rafinații muzicieni, clarinetista Ioana Tomescu și violistul Theodor Andreescu acompaniați la pian de minunata Verona Maier.

Duminică, 24 iulie 2022 am vizionat înregistrările de aur cu Clara Haskil (concertul nr. 20 de Mozart) și Dinu Lipatti (concertul nr. 21). Momente care reverberează în amintiri de neuitat.

Clipe unice dăruite nouă în acest superb festival pentru care minuscula dar remarcabila echipă a Casei Lipatti merită toate felicitările. Director fondator: ALICE BARB. I-au fost alături neobosiții Cătălin Cristescu, Masha Toropoc, Irina Hasnaş, Oana Beca, Maria Enache, Alexandra Bobocea, Nina Iordache Cristian Matac, Elena Gherghescu, Antonie Badea Grafician: Corina Radu. Casa Artelor Dinu Lipatti este o instituţie publică de cultură infiinţatâ prin Hotărârea Consiliului General Bucureşti, aflată subordinea Primarului General al Capitalei.

Artiștii invitați au fost:

Verona Maier – pianistă
Verona Maier a început studiul pianului la vârsta de 6 ani, la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice nr. 2 din Bucureşti. Din 1975 devine elevă a Liceului de Artă „George Enescu” din Bucureşti, pe care îl absolvă în 1980. În vara aceluiaşi an este admisă la Universitatea de Muzică din Bucureşti, unde îşi încheie studiile la clasa de pian a profesoarelor Ioana Minei şi Ana Pittiş, obţinând Diploma de Licenţă în 1984. Din 1990 este cadru didactic la Universitatea Națională de Muzică București, fiind în prezent Șef de Catedră și Profesor la Departamentul Instrumente cu claviatură și Muzică de cameră. În 2006 a obținut titlul de Doctor în muzică al Universității Naționale de Muzică din București. Desfășoară o bogată activitate artistică, materializată în recitaluri, concerte și cursuri de măiestrie susținute în țară și în străinătate. Manifestă o preferință deosebită pentru domeniul muzicii de cameră și îi acordă acesteia un loc privilegiat în preocupările sale. Din vasta literatură camerală și-a însușit și a susținut în recitaluri programe ce acoperă atât repertoriul clasic, cât și creația modernă și contemporană. În 2004 a fost distinsă cu medalia „Meritul cultural” – clasa I de către Președinția României.

Ioana Tomescu – clarinetistă
Născută în 2005, este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național de Muzică „George Enescu” din București. Studiază clarinetul de la 10 ani sub îndrumarea domnului profesor Ovidiu Caplescu. A obținut peste 30 de premii la concursuri de interpretare instrumentale naționale și internaționale. A făcut parte din Young Concertgebouw 2021, Orchestra cu care a susținut concerte la Concertgebouw Amsterdam și la Koln Philarmonie sub bagheta lui Daniel Harding. A cântat ca solistă alături de Orchestra Inginerilor „Petru Ghenghea”, Filarmonica Pitești și Filarmonica Râmnicu Vâlcea. A susținut recitaluri la Palatul Șuțu, la Institutul maghiar din București, la Colegiul Enescu, la Palatul Mogoșoaia, pe scena Pieței Festivalului Enescu.

Radu Chișu – violonist
Născut în anul 1982, a absolvit cursurile de Licență și Masterat în cadrul Universității Naționale de Muzică București, sub îndrumarea Maestrului Daniel Podlovski. Din dorința de perfecționare continuă a participat la masterclass-uri cu violoniști precum Rony Rogoff, Sherban Lupu, Yair Kless, Liviu Prunaru, aceștia apreciindu-i calitătile artistice excepționale. Este artist instrumentist în cadrul Filarmonicii de Stat „George Enescu” și Concertmaestru al Orchestrei „Camerata Regală”, ansamblu pe care l-a creat, format și susținut încă din anul 2009. Calitățile sale violonistice, aptitudinile de lider, cunoștinșele dobândite de-a lungul anilor, carisma și nu în ultimul rând informațiile genetice moștenite de la tatăl său, regretatul oboist și dirijor Radu Chișu, l-au transformat într-un artist care face muzică dintr-o dragoste profundă pentru frumos și artă.

Theodor Andreescu – violist
Născut la 11 septembrie 1994 a început studiul viorii la Tulcea sub îndrumarea prof. Maria Lupu. A studiat la Universitatea Națională de Muzică din București cu prof. Corina Boboloi și a obținut diploma de licență sub îndrumarea profesorului Ladislau Csendes. În calitate de violist este membru al Orchestrei Naționale Radio, Orchestrei Române de Tineret și al Orchestrei de Tineret a Uniunii Europene. Theodor cântă pe o vioară Philipp Bonhoeffer (Dresda), care îi este împrumutată pentru o perioadă de trei ani.

(Irina Airinei)