CURCUBEUL SPERANȚEI a fost deasupra lor – ființe de lumină și adevăr, de caldă omenie și dragoste – și nu i-a părăsit nici o clipă.
„Fără nuferi, /lacul e trist și pustiu, / Fără aripi/ stru¬nele viorii /rămân/ niște sârme/ Fără dragoste/ inima-i așchie uscată/ învelită în colb,/ Fără tine/aș fi corabie /fără cârmă și țintă/și zările/ încrustate cu fir de vis/ și lumină/nu aș putea să le sorb./ Profund impresionat, Iosef se gândi că era cel mai prețios dar pe care-l primise vreodată. Darul nu era numai pe hârtie. Poate părea banal, când e vorba de doi tineri îndrăgostiți, dar ei, pur și simplu, trăiau numai pentru orele când erau împreună. ”
Evreul IOSEF MOZES, (n. 23 februarie 1927, București – d.3 februarie 2016, Batyam), fost ofițer, electrician de meserie, cititor împătimit, îndrăgostit iremediabil de poeta basarabeancă MARIA GĂITAN, (n. 15 iunie 1928, Vărzărești, raionul Călărași), își așterne, în pagini de o vibrantă sinceritate, mărturisirea unei vieți pline de încercări, pe care le depășește, cu spiritul corectitudinii moștenit de la bunicul care, prin munca încrâncenată a mâinilor lui, crescuse o mulțime de copii și nepoți. Alteori, Iosef cade înfrânt, mărturisind, aidoma cronicarului Miron Costin, faptul că: „E bietul om sub vremi…”. Dar se ridică de fiecare dată, prin iubire, pentru a trăi în doi, visul, până la urmă, împlinit.
Dr. Irina Airinei Vasile, coordonatoarea acestei ediții
ÎNTÂLNIREA (Soțului meu, Iosef)
de MARIA GĂITAN MOZES
Nu ne aveam /decât /pe noi…/Eu/cu pantofii lustruiți/dar cu găuri în talpă… /El/cu palton de împrumut /care mă învelea strivindu-mi/pieptul…
Pentru îmbrățișări și sărut/cui îi mai păsat de toate astea/când tinerețea /își revendica dreptul?
Ospățul/câte un covrig/mâncat tremurând,/ poate de prea multe emoții,/poate de frig…
… Întinderea parcului- o/încântare:/ zi de sărbătoare /ninsoare,/scârțâit de zăpadă la fiecare /pas; /Vorbele /cu rotocoale de aburi /și…câte un răgaz /pentru încă o sărutare.
………………………………………
Un alt februarie, /alt veac, /o altfel de iarnă pe țărmul/nostru, /cu mult soare, /căutând împreună /,, ierburi de leac”/bune… la întinerire.
Adaugă un comentariu