SERENA ADLER și MARIA GĂITAN MOZES despre emoționantul JURNAL al lui IOSEF MOZES

SERENA ADLER în dialog cu poeta MARIA GĂITAN MOZES despre acest emoționant jurnal al lui IOSEF MOZES publicat la Editura MAGIC PRINT, Onești în 2022

„Maria: Să vezi cu ochii tăi locurile noastre cu păduri, cu lanuri de grâne, cu porumbiști, livezi, vii și să vezi oameni muncind pe ele. Voi aici cumpărați totul, nouă pământul ne dă totul. Ai ținut vreodată o seceră ori o sapă în mână? Ca și la construit cotețe pentru câini, noi învățăm muncile toate cele de trebuință. Familia mea o familie de țărani dar care și-a trimis copiii la învățătură având bucuria ca fratele mai mare să fie primit învățător iar, dintre toți tinerii din sat să fie primul învățător, frate care a fost îndrăgit de generația lui prin tot ceea ce a întreprins. La hramul de Sfânta Maria, hramul satului, fratele meu Mihai era atras de carul în care se aflau muzicanții tânjind la instrumentele pe care aceștia le foloseau până când, în cele din urmă, a avut bucuria să fie primit alături de lăutari și a deprins cântul la vioară.

Mama s-a făcut luntre și punte să trimită copilul la învățătură și a luat hotărârea înțeleaptă să îl trimită la școala normală de învățători fiind un copil liniștit și conștient că trebuie să învețe, visând, poate să devină încă de copil ajutorul familiei care se mărise cu încă doi frați.

A contat și influența tatei care era factor poștal ducând, în cele patru sate și cătune pe care le deservea, ziare și diverse reviste pentru copii. Mișu, curios, a dat peste ele, cerând să le citească sau să le frunzărească, măcar. În plus, elevul Mihail Găitan pe parcursul școlii s-a distins prin studiile lui la desen. Desena pe bucăți de lemn șlefuite de el din trunchiuri de copac icoane pe care mergea să le vândă chiar la târg strângând bănui cu bănuț, ca, până la sfârșitul clase, să își poată cumpăra propria lui vioară, fiind pregătit, apoi, de bătrânul lui profesor de muzică, rus la origine, să ajungă dirijorul fanfarei școlii.

Neobosit, plin de viață, Mișu avea grijă de noi, frații mai mici și ne insufla deschiderea spre carte. Datorită lui și numai lui sunt astăzi aici lângă tine în București, departe de casă și locurile mele unde am trăit până la 14 ani.”

(Filă din Jurnalul lui IOSEF: povestirile Mariei)