Discursul Ambasadorului Statului Israel, Reuven Azar, cu prilejul Zilei Naționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului în România

Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” a organizat ceremonia anuală de comemorare a victimelor Holocaustului, vineri, 7 octombrie 2022, începând cu ora 10:00, la Memorialul Victimelor Holocaustului în București. La ceremonia depunerii de coroane au participat reprezentanți ai Administrației Prezidențiale, Parlamentului României, Guvernului, Corpului Diplomatic, ai comunităților evreiești și rome și grupuri de elevi din București și județele limitrofe.

În luna octombrie se împlinesc 81 de ani de la începerea deportării evreilor din Basarabia, Bucovina de Sud și Bucovina de Nord în Transnistria.
La ceremonie au luat cuvântul dl Vasile Dîncu, Ministrul Apãrãrii Naționale precum și dl deputat Silviu Vexler, Președintele Federației Comunitãților Evreiești din România, iar Administrația Prezidențială și Primul Ministru au transmis, la rândul lor, un mesaj.

Iată discursul integral al Excelenței Sale dl Reuven Azar:

Suntem astăzi aici pentru a ne aminti. De sutele de mii de evrei torturați, umiliți și uciși în timpul Holocaustului din România.
Pentru vina de a se fi născut evrei.
Acum opt zeci și unu de ani, începea deportarea evreilor în Transnistria.
Mii de evrei au fost înghesuiți în trenuri de marfă, lăsați fără mâncare și apă.
Alții au fost forțați să meargă pe jos, prin gerul cumplit al iernii.
Cei care nu au putut continua au fost lăsați să moară pe marginea drumului.
Evreii sosiți în Transnistria în viață au fost concentrați în ghetouri și trimiși la muncă forțată.
Din cei o sută cincizeci de mii de evrei deportați în Transnistria, nouăzeci de mii au murit.
O moarte dură, violentă.
O moarte executată de Mișcarea Legionară, de regimul lui Ion Antonescu, dar și de oamenii de rând.
Ne amintim astăzi și de miile de evrei scoși din case și sinagogi, bătuți și torturați în timpul Pogromului de la București din ianuarie o mie nouă sute patruzeci și unu.
Ne aducem aminte și de cei peste treisprezece mii de evrei uciși în Pogromul de la Iași și în Trenurile Morții din iunie o mie nouă sute patruzeci și unu.
Ne amintim dar și de cei peste o sută treizeci de mii de evrei deportați la Auschwitz din Nordul Transilvaniei în o mie nouă sute patruzeci și patru.
Aproximativ trei sute cincizeci de mii de evrei au fost uciși în timpul Holocaustului din România.
Imaginați-vă că am ține un moment de tăcere pentru fiecare dintre ei.
Trei sute cincizeci de mii de minute de tăcere.
Cinci mii opt sute treizeci și trei de ore de tăcere.
Două sute patruzeci și trei de zile de tăcere.
Opt luni de tăcere.
Pentru a onora pe fiecare în parte cu doar un minut de tăcere.
Astăzi, ne amintim și de cei care au supraviețuit și care au povestit lumii ororile prin care au trecut.
Cei care au renăscut din lagărele de exterminare și au pus bazele statului Israel.
Am reușit să găsim, în suferință și tristețe, puterea de a construi o societate democratică și prosperă.
Din păcate, nu toți cei care au comis aceste crime odioase au fost trași la răspundere și pedepsiți.
Din păcate, încă există oameni care elogiază criminalii Holocaustului și regimul nazist.
Încă există străzi și monumente în România care poartă numele unor legionari și criminali de război cu toate că legea interzice astfel de denumiri.
Este important ca autoritățile responsabile să acționeze pentru schimbarea lor.
Adevărul, oricât de dureros, trebuie cunoscut și asumat pentru ca istoria să nu se repete.
În ultimii ani, în România s-au depus eforturi importante pentru stabilirea faptelor istorice.
Sunt recunoscător Federației Comunităților Evreiești din România, Președintelui și Guvernului României pentru pașii făcuți în păstrarea memoriei Holocaustului. Apreciem legile adoptate de Parlamentul României care consolidează eforturile de asumare a responsabilității pentru trecut.
Așa cum este și inițiativa construirii Muzeului Național al Istoriei Evreilor şi al Holocaustului care sperăm că va fi deschis cât mai curând.
Dar și recenta Lege prin care ”Istoria Evreilor. Holocaustul” devine disciplină obligatorie în învățământul liceal și profesional.
Prin educație putem lupta împotriva uitării și a indiferenței.
Indiferența este cel mai mare inamic al democrației.
Să nu permitem să se audă doar vocea extremismului.
În acei ani de atrocități peste strigătele de ajutor ale victimelor s-a lăsat tăcerea și complicitatea oamenilor.
Din păcate, nici suferința milioanelor de evrei, nici timpul nu ne-au eliberat de antisemitism, xenofobie și discriminare.
Este de datoria noastră să nu rămânem nepăsători în fața urii și a celor care încearcă să rescrie istoria.
Să nu uităm.

Fie amintirea victimelor binecuvântată!

Adaugă un comentariu

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.