„O creștină și un evreu se întâlnesc în plin război, sub semnul tinereții lor și lipsei de prejudecăți, sub semnul bunătății, al iubirii față de biete necuvântătoare și de oameni necăjiți, iar asta poate să învingă totul.” – (din prefața semnată de Cleopatra Lorințiu).
Evreul Iosef Mozes, (n. 23 februarie 1927, București – d.3 februarie 2016, Batyam), fost ofițer, electrician de meserie, cititor împătimit, îndrăgostit iremediabil de poeta basarabeancă Maria Găitan, (n. 15 iunie 1928, Vărzărești, raionul Călărași), își așterne, în pagini de o vibrantă sinceritate, mărturisirea unei vieți pline de încercări, pe care le depășește, cu spiritul corectitudinii, moștenit de la bunicul care, prin munca încrâncenată a mâinilor lui, crescuse o mulțime de copii și nepoți.
MARIA GĂITAN MOZES, ÎNTÂLNIREA
(Soțului meu, Iosef)
Nu ne aveam /decât /pe noi…
Eu /cu pantofii lustruiți/dar cu găuri în talpă…
El/cu palton de împrumut/ cu care mă învelea, strivindu-mi/pieptul…
Pentru îmbrățișări și sărut /cui îi mai păsa de toate astea /când tinerețea /își revendica dreptul?
Ospățul/câte un covrig /mâncat tremurând,/ poate de prea multe emoții, /poate de frig…Întinderea parcului- o/încântare: / zi de sărbătoare /ninsoare,/scârțâit de zăpadă la fiecare /pas;/Vorbele /cu rotocoale de aburi /și.. câte un răgaz /pentru încă o sărutare.
………………………………………………………………………………………………………
Departe…/Un alt februarie, /alt veac, /o altfel de iarnă pe țărmul/nostru, /cu mult soare, /căutând împreună /,, ierburi de leac” /bune… la întinerire.
Adaugă un comentariu