Dragoș NELERSA: Hanuka şi Auschwitz

Sărbătoarea de Hanuka este una dintre puținele noastre sărbători vesele, un Festival al Luminilor și o celebrare a miracolelor care ne aduce de fiecare dată în suflete speranțe de mai bine. Există o senzație specială când vezi casele din Israel care au la ferestre hanukiot ce răspândesc o lumină caldă care parcă îți pătrunde în inimă.

Sărbătoarea, care a început duminică seara, marchează victoria hasmoneană asupra seleucizilor siriogreci din secolul al II-lea î.e.n. când singurul vas cu ulei din Templu a ținut flacăra de la menora aprinsă timp de opt zile în loc de una singură, având în vedere cantitatea de ulei existentă. Simbolistica principală este supraviețuirea evreilor și alungarea întunericului. Hanuka este una dintre acele sărbători evreiești care poate fi rezumată astfel: „Au încercat să ne omoare, am supraviețuit. Hai sa sărbătorim”.

Hanuka, Festivalul Luminilor, are o semnificație aparte mai ales în aceste vremuri de tensiune politică crescută între evreii religioși, ultra-ortodocși și laici, pentru că îi unește pe toți. Există activități speciale pentru copii (care sunt în vacanță școlară) și este o perioadă plină de bucurie. Cei mici se joacă cu un sevivon, titirezul cu patru fețe sau dreidelul care are pe fiecare parte prima literă a frazei: „Nes gadol haya po” sau „Nes gadol haya sham” – un mare miracol a avut loc aici/acolo, în funcție de unde se află cel care învârte titirezul, în Israel sau în Diaspora. Există o tendință în străinătate de a se gândi la Hanuka doar ca la un festival care coincide aproximativ cu Crăciunul și este, desigur, o greșeală. Crăciunul este sărbătoarea creștină supremă, sărbătorind nașterea lui Isus. Povestea de Hanuka a avut loc cu aproape 200 de ani înainte și este povestea supraviețuirii evreilor atunci când părea imposibil. Astăzi, când, din păcate, încă mai sunt din aceia care doresc să șteargă legăturile evreiești și israeliene cu Ierusalimul, Hanuka ne servește și ca o reamintire a cât de profunde sunt legăturile noastre cu Templul antic și o reamintire că, chiar și depășiți numeric, evreii nu au renunțat la această legătură.

Hanuka este o sărbătoare frumoasă, cu tradiții minunate. Fie ca ea să continue să adune oamenii, să sărbătorească triumful binelui asupra răului, să arunce și să răspândească lumină.
*
Anul acesta am profitat de vacanța copiilor și am plecat în Polonia, într-o stațiune de lângă Cracovia. Bineînțeles că am luat Hanukiaua cu noi și duminică seara, am organizat o întâlnire zoom (videoconferință) împreună cu ceilalți copii ai Școlii de Limba Română ASILR. Împreună am aprins prima lumânărică, am spus cele trei binecuvântări și am cântat timp de 30 de minute spre bucuria tuturor. A fost o seară veselă, așa cum trebuie să fie o seară de Hanuka și, prin legătura video cu cei din țară, nu am mai simțit depărtarea, dimpotrivă am fost ca o mare familie care sărbătorește Hanuka împreună.

Nu poți însă să ajungi la Cracovia fără să mergi și la Auschwitz ca să aduci un omagiu milioanelor de suflete chinuite și pierite în tragedia Holocaustului. Este absolut necesar să ne cunoaștem istoria și să o transmite generațiilor mai tinere pentru ca aceștia să vegheze în continuare ca astfel de nenorociri să nu se mai întâmple niciodată. E frig în Polonia în această perioadă, e zăpadă, e ger,sunt -15 grade și, pentru noi ca israelieni plecați de la +22 de grade, a fost un șoc. Ne-am gândit că o să ne fie greu în vizita noastră la „lagărul morții”, e mult de mers pe jos și israelienii nu prea au haine groase cu adevărat. Numai că ne-am pus întrebarea: EI, în acele timpuri de tristă amintire, EI au avut haine groase?
LOR le-a fost greu să meargă prin frig și prin ger pe jos?

A fost ca un miracol de Hanuka, parcă am avut cu toții lumânărelele de la Hanukia aprinse în suflet; acest foc magic ne-a încălzit pe tot drumul și nimeni nu s-a plâns; doar am mers în tăcere pe drumul morții, având la noi flacăra speranței.