Ioana Toff: Politica e murdară, dar Tzahalul, nu!

În ultimele șase decenii, piloții din Forțele Aeriene ale Israelului – al căror rol în apărarea acestei țări este legendar și de neegalat – au fost priviți pe drept de societate ca fiind cei mai buni, străluciți și cei mai curajoși soldați ai noștri.

De curând, 37 de piloți ai escadrilei 69 de luptă a Forțelor Aeriene, au anunțat că protestează împotriva planului de reformă judiciară al guvernului și nu se vor prezenta la zborurile de antrenament. Chiar dacă Israelul este o societate bogat diversificată, formată din oameni care pun foarte multă pasiune în problemele legată de țara noastră, să nu uităm că Tzahalul este o armată care ar trebui să se comporte ca o forță militară disciplinată și nu ca niște precupețe la Târg. Uneori, guvernul va lua decizii care contravin convingerilor noastre. Când se întâmplă așa ceva, societatea civilă poate protesta dar soldații țării, piloții, marinarii, ofițerii de securitate și agenții Mossad-ului trebuie să își lase convingerile politice acasă atunci când se prezintă la unitate, indiferent dacă sunt de acord sau nu cu politicile guvernului. Cu siguranță, există și excepții, cum ar fi dacă unui soldat i s-ar cere să execute un ordin ilegal. Dar când vine vorba de politica guvernamentală, această țară a supraviețuit – în ciuda diversității sale ideologice și religioase – datorită înțelegerii comune conform căreia cetățenii trebuie să se înroleze și soldații trebuie să execute ordinele superiorilor, indiferent de convingerile personale.

Acesta este motivul pentru care acțiunile celor 37 de piloți ai escadrilei 69 de luptă deschid o cutie a Pandorei foarte periculoasă. Refuzând să se prezinte la unitate în sprijinul unei cauze pe care o susțin cu pasiune, ei pregătesc calea pentru ca alții să întreprindă acțiuni similare dacă guvernul nu urmărește politicile pe care ei le acceptă. Dar dacă piloții spun astăzi că nu se vor antrena din cauza politicilor guvernului actual, este posibil ca, de exemplu, soldații religioși dintr-o unitate militară să spună că de mâine își vor asculta rabinul și nu ofițerul
superior. Atunci când soldații comentează ordinele sau, mai rău, se opun lor și nu le execută, ajungem la anarhie și nu vom mai putea spune că avem o armată pe care să ne bazăm în apărarea țării.

Israelul s-a mai confruntat cu acest tip de rebeliune din partea militarilor care au trimis scrisori superiorilor spunând că vor refuza să execute anumite misiuni. Niciuna dintre aceste acțiuni nu s-a terminat cu bine; mai mult, o serie de proteste din anul 2003, în mijlocul celei de-a doua Intifade, a dus la decizii ezitante și diviziuni interne care s-au reflectat în modul în care țara își conducea războiul împotriva teroriștilor. Rolul militarilor este să ne apere țara și nu să facă politică. Așa cum știm, politicienii azi se ceartă, mâine se împacă dar când vine vorba de apărarea țării, dușmanii abia așteapă să simtă un semn de slăbiciune. Ei vor profita imediat de orice situație ezitantă și viețile cetățenilor patriei, fie ei civili sau militari vor fi puse în pericol.