Biblioteca Metropolitană București în Anul Francofoniei: Mircea Eliade, francofonul

Luni, 13 martie, Artoteca Bibliotecii Metropolitane București a prilejuit vernisajul Expoziției Mircea Eliade- Anul Francofoniei la care au luat cuvântul managerul BMB Ramona Mezei,

Diana Baciuna, secretar se stat în Ministerul Culturii,

prof.univ. dr. Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române și

cercetător dr. Simona Galațschi care a spus:

„În organizarea acestei expoziții care ilustrează legătura lui Mircea Eliade cu lumea francofonă, am avut în vedere câteva dimensiuni ale integrării scrlitorului şi istoricului în viaţa liţerară, editorială și artistică, în lumea academică din Franţa, știut fiind faptul că M. Eliade a locuit la Paris între anii 1945 – 1956 și şi-a petrecut tot acolo vacanţele vară până la sfârșitul vieții.

Această expoziţie este o încercare de reconstituire în sens invers a ceea ce a determinat ca aceste lucrări (cărţi, obiecte, scrisori etc.) să existe acolo, în biblioteca de la Paris: aceste lucruri au intrat în biblioteca savantului pentru că el le-a ales, a fost interesat să le aibă, sau aceste lucruri au venit la el, i-au fost dăruite ca urmare a legăturilor interumane, ca urmare a respectului şi popularitătii de care se bucura sau erau acolo în urma unei istorii, a unui parcurs de viaţă (cărţi recuperate de la București sau cărţi cu care a venit de la Lisabona).

Eliade este perceput ca o personalitate a culturii franceze de personalitățile din multe țări cu care intră în contact.

Preluând un motto pe care Organizația Internațională a Francofoniei l-a vehiculat în trecut, „Limba franceză: ceea ce ne uneşte în acţiune”, am selectat, mai întâi, din întreaga bibliotecă, cărțile și extrasele în limba franceză şi am constatat că, statistic vorbind, din totalul de I 740 unități de bibliotecă înregistrate ale Fondului special Mircea Eliade, avem 712 cărți și extrase în limba franceză, ceea ce reprezintă 41% din totalul fondului.”

Expoziția cuprinde, printre altele:
– manuscrise, obiecte personale
– premii, distincţii, titluri de Doctor Honoris Causa, colocvii care i se dedică în timpul vieţii
– ecourile în presă ale prezentării filmului lui Paul Barbăneagră „Redescoperirea sacrului”, difuzat în noiembrie 1987)
– Întâlnirile ERANOS de la Ascona

– Sunt ilustrate pasiunea pentru Balzac, relația lui cu Avangarda, interesul pentru critica şi teoria literară franceză (Gaston Bachelard, Gilbert Durand, Maurice Blanchot, Georges Bataille, Roger Callois), relaţia cu scriitorii francezi contemporani – M.E. şi diaspora românească de la Paris.

Multe dintre aceste dedicații dau seama despre recunoaşterea și prestigiul lui Mircea Eliade, ca om, ca autor.

Între manuscrise a fost găsit doar un singur text în limba franceză, 40 file manuscris în cerneală neagră, cu corecturi şi adăugiri (în creion, cerneală neagră şi roşie), ce face parte din ”Forgerons et alchimistes”, capitolul Post-scriptum la ediția a doua, publicat la Editura Flammarion, Paris, 1976.

De mare interes sunt obiectele personale expuse, lucruri ce au aparţinut lui Mircea Eliade: instrumente de scris, agende cu însemnări şi planificări ale programului personal, carnet de notiţe şi un fişier cu note de lectură care îi servea elaborării lucrărilor ştiinţifice.

Relaţia cu Editura Gallimard e punctată de câteva extrase de presă pentru La Nuit Bengali [Maitreyi], (Paris, Editura Gallimard, 1950, traducere în limba franceză de Alain Guillermou), de câteva scrisori cu antetul editurii, de un catalog de editură care anunţă apariţiile editoriale ale lunii martie 1959 (cu semnalarea publicării cărţii ”Naissances Mystiques” de Mircea Eliade în Colecţia ”Les Essais”).

În cariera lui Mircea Eliade, un fapt semnificativ a fost participarea la reuniunile “Eranos” de la Ascona, alături de mari figuri ale istoriei religiilor, orientalisticii ori filosofiei. În bibliotecă se găsesc şaisprezece volume din Eranos Jahrbuch, expuse acum aici pentru a completa ideea relaţiei cu Carl Gustav Jung, Károly Kerényi , Jacques Lacan şi alţi psihanalişti care, ca o dovadă că îl percep pe Eliade ca o personalitate asimilată culturii franceze, îi scriu ei înşişi dedicaţii în limba franceză (deşi nu toţi sunt francezi la origine).

Nu ne surprinde mulţimea volumelor de şi despre Honoré de Balzac, ştiută fiind pasiunea de o viaţă, descoperită în adolescenţă, a lui Eliade pentru autorul francez, ca şi faptul că scrisese, în 1947, vreo sută de pagini la un (neterminat) “eseu biografic” despre tinereţea acestuia. Citise în acest scop ”Les débuts littéraires d’Honoré de Balzac” şi ”Les Années Romantiques” de Balzac ale lui L.-J. Arragon, cărţi pe care regăsim în biblioteca lui Eliade.

Din Jurnalul lui Mircea Eliade aflăm că, în vara anului 1974, aflat la Paris reciteşte cu bucurie şapte volume din Balzac, ediţia Marcel Bouteron (a se vedea însemnarea din 8 iulie 1974, Jurnal, vol. II). Biblioteca pariziană păstrează numai acest volum, ”Contes bruns”, expus aici. – Relaţia cu AVANGARDA Am fost plăcut impresionaţi să descoperim între cărţile acestui fond câteva volume cu dedicaţii ale unor avangardişti de marcă: suprarealiştii Gherasim Luca, Henri Michaux, Henri Raynal (care debutează cu o carte scrisă, sub îndrumarea lui Andre Breton). Alături de cărţile lor, romanul Nadja de Andé Breton, o rescriere în esenţă a provocatoarei piese de teatru ”Les Détraqués”, scrisă în coautorat de Joseph Babinski, neurologul, şi P.L. Palau.

(A consemnat Irina Airinei)