AFnews
Grupul RHeA (Research Center for Heritage and Cultural Anthropology) din cadrul Universității de Vest din Timișoara a organizat, în ziua de 24 februarie, o nouă întâlnire online, sub deviza „RHeA citește”, un cerc de lectură în cadrul căruia se discută și se analizează lecturi pe teme antropologice.
De această dată, subiectul întâlnirii a fost romanul „Deposedații” (Nincstelenek) al scriitorului maghiar Borbély Szilárd, care a fost tradus în românește de traducătoarele Mihály Emőke (Târgu Mureș) și Mihaela Bucin (Seghedin) și a apărut în volum la Editura Cartea Românească Educațional din Iași, în anul 2022. Cenaclul a fost condus de prof. univ.dr. Otilia Hedeșan, profesor de Civilizație românească la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie a UVT și coordonatoarea centrului de studii RHeA. Alături de membrii din România, la „RHeA citește” au participat și cercetători și jurnaliști români din Ungaria.
În prima parte a cenaclului, Eva Şimon, doctorandă la UVT și asistent universitar la Catedra de limba română a Facultății de Pedagogie „Juhász Gyula” din Seghedin, a făcut o prezentare a vieții și operei lui Borbély Szilárd (1963–2014), care a fost un însemnat poet, romancier, istoric literar, profesor universitar, unul dintre cei mai însemnați scriitori contemporani maghiari. Acesta s-a născut pe 1 noiembrie 1963 și a copilărit în sătucul Túrricse, aflat în nord-estul Ungariei, la întâlnirea graniț elor Ungariei cu România și Ucraina, fiind modelul satului în care se desfășoară acțiunea romanului „Deposedații”. Borbély a debutat cu poezii în 1988, când a devenit și membru al Cercului Literar József Attila. Începând din 1995 a devenit profesor la Catedra de limba și literatura maghiară a Universității din Debrețin. A publicat opt volume de poezie, cărți de eseuri și critică. Cel mai cunoscut volum de poezie al lui Borbély, „Berlin Hamlet”, a apărut în 2003, la Editura Jelenkor, și a fost publicat în limba engleză în 2016 de prestigioasa New York Review Books. „M-au frapat la el precizia construcției și limbajul tern, minimalist, care conține o tensiune explozivă”, a spus despre poezia lui tânărul poet Andrei Doș a, primul traducător în limba română al lui Borbély Szilárd.
În Ajunul Crăciunului din anul 2000, în familia scriitorului s-a întâmplat o tragedie: părinții lui au fost victimele unui jaf. Mama a murit la fața locului, iar tatăl s-a stins abia cu șase ani mai târziu, dar a rămas cu sechele toată viața lui.
Durerea și sentimentul profund de doliu au căpătat o formă literară în emoționanta colecție de poezii „Halotti pompa” (Splendoarea morții), publicată în 2004. Și-a continuat explorarea crimei ca tragedie personală și ca scandal metafizic în colecția de eseuri din 2008, „Egy gyilkosság mellékszálai” (Subploturile unei crime). Pe măsură ce textele, de la uciderea trupului lui Hristos la Holocaust, analizează oroarea de a lua viața cuiva, singularitatea actului este în fiecare caz suprapusă de rușinea crimei colective comise asupra întregii umanități: „Cel care ucide, prin trupul pe care îl distruge, îl ucide pe Hristos”.
„Nincstelenek – Deposedații” a fost considerată cea mai bună carte apărută în Ungaria în anul 2013. Romanul a avut un succes uriaș: a fost tradus în 14 limbi. În Ungaria a fost reeditat de cinci ori. Într-un eseu publicat în revista literară „Élet és Irodalom”, în iulie 2013, Borbély Szilárd mărturisea: „Cel care părăsește lumea satului, este un trădător. Cine vorbește despre oamenii de acolo, la fel. Oricine îi părăsește, își pierde limba. Și apoi învață să vorbească din nou. Dar în acest proces o limbă se pierde. Aceasta este calea pe care am parcurs-o și eu.”
„Satul copilăriei mele era situat într-o zonă extrem de subdezvol tată, aproape de granița triplă, între Ungaria, România și Ucraina, undeva în vremuri arhaice, într-o lume dinaintea modernității”, scria el în eseul „Egy elveszett nyelv” (O limbă pierdută), unde se descrie pe sine ca un „migrant cultural”, care „trebuie să șteargă urmele revelatoare ale trecutului său”.
Într-un interviu acordat pentru Kultúra.hu, Borbély Szilárd a spus despre roman: „Această carte este o ficțiune în care aproape totul este real. Dar nu este totul real pentru că este ficțiune. Narativitatea memoriei, a amintirii, a fost una dintre cele mai dificile sarcini, pentru că textul nu spune o poveste, ci vrea să arate o stare de spirit.”
La câteva luni după apariția romanului, scriitorul Borbély Szilárd a decis că își încheie viața pământească și s-a sinucis.În continuarea cenaclului, profesoara Emilia Merce, doctorandă la UVT, a făcut analiza literară a romanului „Deposedații”, trecând în revistă principalele teme ilustrate în roman: tema familiei (cu accentul pe relația copil–mamă), tema identității (relația nepot–bunici, căutarea identității), tema memoriei (memoria evocată și memoria construită), viața și moartea, sărăcia și teama. Toate acestea fiind prezentate în roman prin vocea narativă a copilului.
La cenaclul „RHeA citește” au luat parte și cele două traducătoare ale romanului, Mihály Emőke și Mihaela Bucin, care au reușit să lucreze împreună la distanță, on-line, traducând romanul lui Borbély chiar în perioada pandemiei, în anii 2020–2021. Profesoara Mihaela Bucin a subliniat la serata literară din 24 februarie că traducerea acestui roman le-a dat multe bătăi de cap, atunci când trebuiau să găsească cea mai potrivită variantă pentru unele cuvinte dialectale, arhaice, pe care le foloseau oamenii din Túrricse, și despre care scriitorul menționa de fiecare dată: „așa cum se zice pe la noi”.
Romanul „Deposedații” se înscrie în rândul literaturii de calitate, care are în centru un copil ai cărui ochi privesc cu naivitate lumea strâmbă în care e nevoit să trăiască. Autorul maghiar simte cu sensibilitate pulsul vieților schimonosite de politica secolului XX, iar cititorul român poate observa de acum cu ușurință cât de mult s-au asemănat între ele perioadele fasciste, staliniste, comuniste în țările Europei Centrale și de Est.
Eva Șimon
Adaugă un comentariu