MANUELA NEVACI: Atlasul lingvistic al dialectelor româneşti din nordul şi din sudul Dunării (I)

ConferințadeJoi 16 martie 2023 cu Manuela Nevaci, dr. abilitat cercetător principal I la Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române a prezentat o deosebită expunere cu tema „Oaspeți la românii din sudul Dunării. Călătorii de studiu în Balcani”. Redăm, în rezumat, două aspecte esențiale din proiect:

„În proiectul nostru, Atlasul lingvistic al dialectelor româneşti din nordul şi din sudul Dunării , ne propunem să cercetăm asemănările dintre dialectele românești nord- şi sud-dunărene (dacoromân, aromân, meglenoromân, istroromân) vorbite în România, R. Moldova, Ucraina, Serbia, Ungaria, Albania, Bulgaria, R. Macedonia de Nord, Grecia, Croația.

(Acad. N. Saramandu)

Cercetarea noastră se bazează pe bibliografia de specialitate, chestionarul din Atlas Linguarum Europae (ALE), arhiva dialectală ALE de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti ” al Academiei Române şi îşi propune să ofere o bază de comparaţie cu dialectele unor limbi europene. În acest fel vor fi analizate concordanțele cu limbile şi dialectele romanice, dar şi cu limbile şi dialectele balcanice, cu alte limbi europene. Scopul este de a evidenția romanitatea și unitatea limbii române în context european. De asemenea, izoglosele onomasiologice, semasiologice și motivaționale trasate pe teritoriul limbii române și pe teritoriul în care se vorbesc limbile balcanice vor sublinia convergențele lingvistice dintre dialectele limbii române şi limbile balcanice. Avem în vedere realizarea unui Atlas lingvistic al dialectelor româneşti din nordul şi din sudul Dunării (ALDRO) şi a unui volum de monografii ale fenomenelor dialectale, pornind de la premisa că românii sud-dunăreni au păstrat forme arhaice de civilizație și tradiții, iar graiul lor subliniază legătura dintre românii nord-dunăreni și sud-dunăreni, ajutând vorbitorii de dialect să rămână conștienți de unitatea lor de limbă și civilizație.

Pentru a face comparația cu dialectele limbilor europene, materialul lingvistic este cules, în cercetarea de teren, cu Chestionarul „Atlas Linguarum Europae” (546 CHESTIUNI), rezultând un atlas cu 300 de hărţi lingvistice şi 246 de planşe cu material necartografiat pentru următoarele câmpuri semantice: corpul omenesc şi bolile lui; gradele de rudenie; cultivarea plantelor; păstorit, creșterea animalelor; fenomene meteorologice.

În articolul Dialectele româneşti (2000:445) Nicolae Saramandu propune o hartă a dialectelor româneşti de la nord şi de la sud de Dunăre, pornind de la reţeaua românească a Atlasului lingvistic romanic, hartă care a reprezentat prototipul pentru atlasul (ALDRO).

Reţeaua atlasului ALDRO este formată din 140 de localităţi. Pentru dacoromână sunt 118 localităţi: 98 localităţi din reţeaua ALE (77 în România; 20 în Republica Moldova şi în Ucraina; 1 în Serbia), la care se adaugă 20 de localităţi noi (11 în România, 1 în Ungaria, 3 în Serbia, 5 în Bulgaria), pentru cercetări de teren în cadrul proiectului RoDIAL. Pentru dialectele româneşti sud-dunărene sunt prevăzute 22 localităţi noi pentru cercetări de teren în: România (5 localităţi: 4 pentru dialectul aromân şi 1 pentru dialectul meglenoromân), Bulgaria (1 localitate pentru dialectul aromân), R. Macedonia de Nord (3 localităţi: 2 pentru dialectul aromân şi 1 pentru dialectul meglenoromân),

(magazin dintr-o localitate locuită de aromâni în Grecia)

Grecia (7 localităţi: 6 pentru dialectul aromân şi 1 pentru dialectul meglenoromân), Albania (4 localităţi pentru dialectul aromân), Croația (2 localităţi pentru dialectul istroromân). Cercetarea pe teren asupra dialectelor sud-dunărene nu a putut fi făcută în Grecia și Albania în anii 1980, când anchetele au avut loc anchetele ALE, din cauza condițiilor geopolitice ale vremii, extinzând acum reţeaua cu 22 localităţi pentru cercetări la românii sud-dunăreni. De asemenea, considerăm oportun să includem în rețea, pentru dacoromână, o localitate românească din Ungaria și cinci localităţi din regiunea dintre Vidin, Dunăre şi Timoc (Bulgaria) precum şi din Timoc şi Voievodina (Serbia). Localităţile sunt reprezentative pentru toate subdialectele dacoromânei (bănățean, crișean, maramureşean, moldovean, muntean), pentru graiurile dialectului aromân (pindean, fărşerot şi grămostean, cruşovean), pentru cele două arii dialectale ale meglenoromânei şi pentru cele două graiuri ale dialectului istroromân (cel din Jeiăni şi cel din Şuşnieviţa), oferind o imagine de ansamblu a repartiţiei dialectale la nord şi la sud de Dunăre. Studiile de istorie a limbii române arată unitatea limbii române cu dialectele ei, prin raportare la româna comună.

Desprinderea dialectelor sud-dunărene din româna comună (Sextil Puşcariu 1910, Rosetti 1968) este o etapă importantă în evoluția limbii române. Sextil Puşcariu subliniază unitatea dialectelor sud-dunărene cu dacoromâna prin definirea românei comune ca „limba vorbită de strămoşii dacoromânilor, aromânilor, meglenoromânilor şi istroromânilor de azi, înainte ca orice legătură între ei să fi fost întreruptă” (Puşcariu 1937: 58). ALDRO va arăta, pentru prima oară, din perspectivă spaţială, unitatea limbii române la nivel dialectal, fapt care nu rezulta din lucrările anterioare de geografie lingvistică.”