Eva Iova-Șimon: Evocarea amintirii povestitorului satului, Vasile Gurzău, la Micherechi

Conducerea comunei Micherechi a declarat anul 2023 fiind „An Memorial Vasile Gurzău”, dedicat amintirii renumitului povestitor local. Vasile Gurzău s-a născut acum 125 de ani, pe 16 martie 1898, și exact acum 60 de ani, în 1963, a fost distins cu premiul „Maestru al Artei Populare”, fiind primul dintre românii din Ungaria care a primit această distincţie de stat. Primăria locală, Asociaţia Românilor din Micherechi și Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria au organizat joia trecută, pe 16 martie, un eveniment comemorativ cu depuneri de coroane și prelegeri despre povestitorul Vasile Gurzău. Manifestarea s-a desfășurat în biblioteca satului care de pe acum, conform deciziei Consiliului Local, se va numi Biblioteca „Vasile Gurzău”.

Cine a fost Vasile Gurzău?

Vasile Gurzău este unul dintre cei trei povestitori renumiți ai românilor din Ungaria, alături de Mihai Purdi din Otlaca-Pustă și Teodor Șimonca din Chitighaz. Vasile Gurzău a văzut lumina zilei pe 16 martie 1898, într-o numeroasă familie românească din Micherechi. A umblat puțin la școală, „cam vreo trei ierni”, după cum i-a mărturisit mai târziu folcloristului și profesorului universitar Domokos Sámuel, din Budapesta, „pentru că din primăvară până-n toamnă a trebuit să lucreze la alții, ca păzitor de gâște și de porci, ca să ajute astfel părinților săi săraci”. Povestitorul își amintește că, în copilăria sa, singura distracție i-a fost ascultarea și învățarea basmelor despre regi, oameni săraci și balauri, povestite de bătrânii satului: Pipoș, Iuane Trifului, Zagoni, etc. Datorită memoriei sale foarte bune, a reușit să învețe de la acești înaintași multe povești pe care apoi în serile lungi de iarnă din satul natal sau pe frontul din Galiția le povestea cu mare drag tuturor celor care îl ascultau. Talentul său a fost descoperit în anul 1958, de profesorul universitare Domokos Sámuel de la Universitatea ELTE din Budapesta, la propunerea studentului de atunci, Mihai Cozma, cel care avea să devină apoi, din 1962, primul profesor universitar la Facultatea Pedagogică din Seghedin, din rândul comunității istorice românești din Ungaria.

O sărbătoare a valorilor și respectului Evenimentul comemorativ din 16 martie a început în fața bibliotecii, unde rudele apropiate ale povestitorului, alături de autorități și alți invitați, au depus coroane de flori la placa memorială, iar PS Episcop Siluan, a săvârșit o slujbă de pomenire în amintirea lui Vasile Gurzău. „Micherechiul este buricul lumii, pentru că oriunde ar merge omul, tot aici se întoarce înapoi”, îl citează pe Vasile Gurzău primărița Micherechiului, Margareta Tat, care a subliniat în cuvântul său de deschidere convingerea sa că „un popor, o naționalitate sau o comunitate mai mică, așa cum este comunitatea română din Micherechi, poate fi caracterizată mai profund prin faptul cum își prețuiește trecutul, care este o parte importantă a vieții noastre.” În deschiderea programului, doamna Tat a evocat figura povestitorului, care a adus atâta faimă satului său natal: „Micherechenii îl cunoșteau pe povestitorul Vasile Gurzău după porecla lui din familie, zicându-i bace Lică a Deli.

Vasile Gurzău, omul cu puține școli, dar cu un deosebit talent de povestitor, prin poveștile sale a făcut cunoscut pentru prima dată satul Micherechi, atrăgând atenția și asupra altor valori culturale pe care le reprezintă comunitatea română de aici. Faima de povestitor și-a căpătat-o în rândul sătenilor. Prin povești a dus mai departe tradiția basmelor populare din Micherechi și Bihor. Faptul că a fost un povestitor tradițional, bilingv și vorbitor vernacular, îi mărește importanța nu numai în relația folclorului româno-maghiar, ci și în domeniul folclorului european. În 1963 a primit distincția de Maestru al Artei Populare din Ungaria, fiind primul meșter popular al comunității române din Ungaria.” Moderatoarea evenimentului a fost doamna Maria Netea Perdi, directoarea grădiniței locale, care a invitat apoi la microfon toți cei care au fost chemați să evoce amintirea povestitorului satului.

Bunicul meu, povestitorul Directoarea Liceului „N. Bălcescu” din Jula, doamna Maria Gurzău Czeglédi a avut sarcina să vorbească nu doar în calitate de profesoară, care a prelucrat și transcris pentru copiii de azi poveștile lui Vasile Gurzău, ci să evoce amintiri din propria ei copilărie și tinerețe, amintindu-și de bunicul său. Bunicul din partea tatălui său, prin mintea ageră și memoria foarte dezvoltată, i-a fost un model de urmat viitoarei profesoare. Doamna director își amintește cu nostalgie de situațiile când cercetători de la Budapesta veneau să-l asculte și să-l înregistreze pe bunicul său, în poveștile căruia întotdeauna a învins binele, dar la fel de bine îi trăiesc în minte și câteva întâmplări din familie, petrecute alături de bunicul său. La manifestarea din 16 martie, au participat mai multe nepoate și rude apropiate ale povestitorului, cărora din partea Primăriei, doamna primar Margareta Tat, le-a făcut cadou câte-o planșă cu arborele genealogic al povestitorului Vasile Gurzău.

Biblioteca, un loc de poveste „În urmă cu mulți ani, Maria Gurzău Iova, fosta bibliotecară, a purtat în suflet dorința de a organiza un concurs de povești, care să poarte numele povestitorului micherechean. Dorința ei a fost dusă la îndeplinire, și de atunci în fiecare an este evocată amintirea acestui om minunat, prin poveștile sale spuse cu multă străduință și dragoste de copiii noștri de la școala generală”, a mai spus primărița Margareta Tat, evidențiind consecvența cu care deja de 20 de ani, exact din martie 2003, biblioteca satului Micherechi se transformă în fiecare primăvară un tărâm al basmelor și poveștilor populare românești.

Fiica fostei bibliotecare, Eva Iova-Șimon, redactor-șef la „Foaia românească” și asistent la Catedra de română a Facultății Pedagogice din Seghedin , și-a amintit cu multă nostalgie de edițiile organizate de mama ei, cu toate că atunci încă nu era conștientă de faptul că primele înregistrări ale poveștilor lui Vasile Gurzău au fost realizate chiar în casa străbunicilor săi, Ioan și Maria Cozma (a Gâțului), care erau bunicii Mariei Gurzău Iova. Eva Iova-Șimon a evocat apoi, printr-o scriere de-a lui Domokos Sámuel, cum l-a descoperit acesta pe povestitorul Vasile Gurzău din Micherechi. Scrierea a apărut în revista etnografică Din tradițiile populare ale românilor din Ungaria, din anul 1983.

(Fragment din această scriere am publicat și în Nr. 7 al Foii românești din 17 februarie 2023.)
Importanţa lui Vasile Gurzău pentru etnologia română Profesoara universitară dr. Mihaela Bucin, șefa Catedrei de română a Facultății Pedagogice „Juhász Gyula” din Seghedin a introdus la început publicul în știința etnologiei, care este o ramură a antropologiei culturale și care se ocupă de analiza și compararea culturilor diferitelor grupuri etnice, religioase, lingvistice. A subliniat că data de 16 martie nu este doar ziua de naștere a povestitorului Vasile Gurzău, deoarece în aceeași zi, dar în anul 1913 s-a născut în Ciugudu de Jos, jud. Alba, și profesorul și folcloristul Domokos Sámuel, cel care „l-a descoperit” pe Vasile Gurzău și care a fost primul culegător de povești populare la românii din Ungaria. Profesoara și etnoloaga Mihaela Bucin a enumerat apoi cinci argumente pentru care Vasile Gurzău este important pentru etnologia
română:

1. Fiindcă este unul dintre povestitorii tradiționali, bihorean de la extrema vestică a românității, care, la jumătatea secolului XX, încă a putut ține echilibrul în fața influenței culturii majoritare. Vasile Gurzău reprezintă ultima generație de vorbitori vernaculari, care nu a fost afectată de aculturație.

2. Fiindcă este primul povestitor român de la care a fost înregistrat un întreg repertoriu din care, apoi, s-a editat un volum monografic. De altfel, Vasile Gurzău este și primul povestitor dintr-o minoritate națională din Ungaria, ale cărui înregistrări bilingve apar în volum critic, cu un studiu într-o limbă de circulație mondială (franceza).

3. Fiindcă volumul cuprinzând poveștile acestui român bilingv, culese și analizate de Domokos, a fost recenzat, în ultimii 50 de ani, de mai mulți specialiști români, atrăgând astfel atenția cercetătorilor asupra comunității istorice din Ungaria, asupra graiului, a modului de viață și a nivelului cultural ale românilor din Ungaria.

4. Pentru că a creat o sărbătoare. A dat ocazia înființării unui concurs de povestit. Coeziunea identitară are nevoie de personalități care să coaguleze în jurul lor o comunitate. Distincția de meșter popular oferită de statul maghiar a contribuit la un prestigiu, la o recunoaștere neașteptată pentru o activitate obișnuită, încă, în lumea satelor din anii 1950. Abia atunci începeau povestitorii să rămână fără ascultători. Vasile Gurzău a fost, cumva, o șansă pentru cultura locală din Micherechi. Și a salvat o bucată de istorie care, altfel, s-ar fi pierdut.
5. Vasile Gurzău este o continuă provocare pentru etnologii care îl descoperă cu mirare și cu admirație. Temele de cercetare oferite de culegerea lui Domokos sunt inepuizabile și revin în atenția noilor generații de specialiști. Povestitorii români din Ungaria, în frunte cu Vasile
Gurzău, sunt studiați atât la Catedra de română din Seghedin, cât și la cursurile de etnologie ale universităților din Timișoara și București.

Și povestea continuă…

Înainte de discursul final al domnului Gheorghe Cozma, președintele Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria, în calitate de coorganizator al manifestării, care a evidențiat importanța povestitului și a poveștilor în viața copiilor din toate timpurile, doi elevi, Nicolas Martin de la școala din Micherechi și Elias Rocsin de la școala din Jula au citit câte o poveste de Vasile Gurzău.

Povestea și amintirea povestitorului micherechean continuă, deoarece în ziua de vineri, 24 martie, Școala generală din Micherechi va organiza următoarea ediție a Concursului pe povestire „Vasile Gurzău”.