Să ne cunoaștem urbea! Tur ghidat al Bibliotecii Metropolitane cu studenții de la Administrație Publică, ai SNSPA

Bibliograful și istoricul Florin Preda a condus un tur ghidat organizat de către Biblioteca Metropolitană pentru studenții din anul I ai Facultății de Administrație Publică ai SNSPA.

Biblioteca Metropolitană București este continuatoarea unei bogate tradiții de lectură publică, funcționând de-a lungul timpului în diferite localuri și sub diferite denumiri. În 1935, Primăria Municipiului București reînființează Biblioteca Municipiului București, instituție care funcționează până în prezent.

O zi însorită a lunii lui Mărțișor le-a purtat pașii pe traseul Calea Victoriei, Biserica Albă, Ateneul Român, Palatul telefoanelor, Piața Palatului, Cercul Militar Național.

Un important obiectiv din traseu a fost Ateneul Român despre care au aflat că a fost ridicat în Grădina Episcopiei, teren ce aparținea familiei Văcăreștilor. În 1886 a început construcția actualului edificiu; o parte din fonduri au fost adunate prin subscripție publică, la îndemnul Dați un leu pentru Ateneu.

Clădirea a fost proiectată de arhitectul francez Albert Galleron, un discipol al lui Charles Garnier, autorul Operei Garnier din Paris, iar construcția a fost ridicată pe fundația manejului început de „Societatea Equestra Română”. Inaugurarea edificiului a avut loc la 14 februarie 1888. În 1935, la inițiativa lui George Enescu, au fost strânse fonduri pentru construcția orgii de concert, amplasată în fundalul scenei. Orga a fost construită de firma E.F. Walcker & Co. Ludwigsburg Württemberg și a fost inaugurată la 22 aprilie 1939 printr-un concert susținut de Franz Schütz, director al Hochschule für Musik din Viena.

Ateneul este circular, cu o mare cupolă, cu fațada principală în stil neoclasic, intrarea fiind aceea a unui templu ionic, cele opt coloane ionice având proporții similare coloanelor templului Erechteion de pe Acropole. De jur împrejur, la intrare se pot citi numele lui Miron Costin, Gheorghe Șincai, Dimitrie Cantemir, Ion Heliade Rădulescu, Timotei Cipariu. Fațada este un peristil cu lățimea de 48 m. Sub peristil se află cinci medalioane în mozaic care îi reprezintă pe cinci mari domnitori ai țării: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, regele Carol I al României, Vasile Lupu și Matei Basarab. Înălțimea totală a clădirii până în vârful cupolei este de 41 m. În 1933, a început ornamentarea frizei, acceptându-se proiectul elaborat de pictorul Costin Petrescu (1872-1954) din Pitești. Fresca a fost inaugurată în seara zilei de 26 mai 1939, lată de 3 metri și lungă de 70 de metri, se întinde deasupra lojilor, de jur împrejurul tamburului cupolei, cu excepția locului unde se află scena. Este alcătuită din 25 de scene reprezentative din istoria României.

Statuia lui Mihai Eminescu executată în bronz, de sculptorul Gheorghe D. Anghel, în atelierul său de la Mănăstirea Pasărea, este amplasată în Grădina Ateneului Român din București.

Traversând strada, statuia din bronz a lui Iuliu Maniu, realizată de Mircea Spătaru, a fost inaugurată în anul 1998. Statuia este de o sensibilitate fragilă, arătând cele trei stadii de glorie și cădere, de agonie și extaz ale lui Maniu. Iuliu Maniu a fost arestat în 1947 și și-a petrecut câțiva ani în mai multe penitenciare, alături de alți deținuți politici. 6 ani mai târziu, în 1953, Iuliu Maniu se stinge din viață la Sighet. Celula sa poate fi vizitată astăzi, alături de întreaga închisoare ce este amenajată sub forma unui adevărat muzeu.

Biblioteca Centrală Universitară București: Într-o scrisoare adresată Preşedintelui Consiliului de Miniştri – document ce poate fi considerat un adevărat act de întemeiere, Regele Carol I îşi declara „dorinţa de a înfiinţa un aşezământ spre binele tinerimii universitare de la toate facultăţile din ţară, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă”. Viitorul lăcaş de cultură avea să fie atestat prin lege ca instituţie de stat, sub administraţia Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice.

Concepţia edificiului a fost încredinţată arhitectului francez Paul Gottereau, autor al Palatului Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economii şi al vechiului Palat Regal. Lucrările, începute în 1891, vor fi finalizate în 1893. Următorii doi ani, până în 1895, aveau să fie consacraţi dotării şi amenajării. În 1895, la 14 martie Regele Carol I a inaugurat Fundaţia Universitară Carol I. Vreme de 50 de ani, Fundaţia Universitară avea să-şi asume misiunea de a contribui la formarea elitei intelectuale, îndeosebi prin acordarea de subvenţii, premii de încurajare, burse studenţilor cercetători merituoşi şi prin tipărirea unor lucrări valoroase, a tezelor de licenţă sau de doctorat. După 20 de ani, în 1911, sub coordonarea aceluiaşi arhitect începe extinderea vechiului local. Dat în folosinţă la 9 mai 1914, edificiul se va impune drept unul dintre remarcabilele repere edilitare ale Bucureştiului. Cu un amfiteatru de peste 500 locuri, cu 4 săli de lectură şi depozite, biblioteca va dobândi o organizare şi o dotare de nivel european, devenind un adevărat forum dedicat studiului şi cercetării.

Biserica Albă aflată pe Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei de azi), „pe strada cea mai lungă şi în acelaşi timp cea mai elegantă din Bucureşti, unde locuiau boierii cei mai avuţi şi cei mai mulţi consuli, unde erau prăvăliile şi magazinele cele mai elegante şi unde îţi trebuia o oră întreagă ca să o străbaţi de la un capăt la altul” (W. Derblich, Land und Leute der Moldau und Walachei, Praga, 1859)…

Biserica Albă a fost timp de trei secole, un reper spiritual şi cultural de necontestat pentru toţi credincioşii care i-au trecut pragul.

Casa Păucescu: Grigore Păucescu a fost om politic și avocat, ministru și membru al Partidului Conservator în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Casa lui a devenit locul de întâlnire al elitei intelectuale a sfârșitului de secol: Caragiale, Eminescu, Vlahuță, Delavrancea frecventează salonul literar al lui Grigore Păucescu. Dupa moartea lui Grigore Paucescu in 1897 casa a fost pentru scurta vreme sediul legatiei Austro-Ungare. Strada Vămii pe care se afla casa, s-a transformat în Strada Viena. În perioada comunistă a devenit sediul direcției a cincea a securității, casa fiind distrusă în timpul revoltelor din 1989.

Biserica Crețulescu, considerată unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură ale orașului de la sfârșitul perioadei brâncovenești, a fost ridicată în anii 1720 -1722 prin grija marelui logofăt Iordache Crețulescu și a soției sale Safta, una din fiicele domnitorului Constantin Brâncoveanu.

În anii 1935-1936, sub îngrijirea arhitectului Ștefan Balș, el a rămas în cărămidă aparentă. Pictura din pridvor este cea originală, dar cea din interior aparține lui Gheorghe Tattarescu, fiind realizată între anii 1859 – 1860.

Palatul Cercului Militar Național este situat în centrul istoric al Bucureștiului, cu fațada spre Calea Victoriei (Fântâna Sărindar și Piața Tricolorului) și câte o fațadă laterală pe Bulevardul Regina Elisabeta și strada Constantin Mille. Palatul Cercului Militar face parte din seria de clădiri construite de-a lungul celui de-al doilea tronson al Căii Victoriei începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Principala intrare în palat este cea din strada Constantin Mille nr. 1, realizată prin uși impunătoare din fier forjat cu o amplă deschidere în arcadă ce protejează peronul. Proiectul cel mai bun aparținea arhitectului Dimitrie Maimarolu în stilul ecletic academist francez.

Un tur util celor care vor deveni, într-o zi, funcționari publici interesați să cunoască, să protejeze și să transmită patrimoniul arhitectural al urbei, generațiilor următoare.

1 comentariu

  • Excelenta initiativa, care imbina utilul cu placutul! Aparent simplu, pretextul unei “plimbari” poate ramane in memorie extrem de multa vreme. Prima mea iesire din tara, cu o bursa la Viena, la scurt timp dupa 1989, a fost “luminata” de neuitatul tur pe care ni l-a oferit o doamna profesoara de la Facultatea de Istorie prin inima capitalei austriece. M-a fascinat atat de mult, incat si astazi, ori de cate ori conduc un grup, ma gandesc la dansa cu o mare reverenta. Omagiu doamnei Dr. Antonia Hanreich! N-am sa-i uit niciodata numele. Datorita ei, Viena este pentru mine un fel de “acasa” pentru minte si suflet.

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.