Ministrul Apărării, Yoav Gallant, s-a alăturat sâmbătă unui număr mic de membri ai coaliției, cerând guvernului să suspende procesul de promovare a legislației controversate privind revizuirea judiciară și a cerut tuturor părților „să se oprească și să vorbească”.
„Evenimentele care au loc în societatea israeliană, afectează Tzahalul”, a spus Gallant într-o declarație televizată. „Există sentimente de furie, durere și dezamăgire de amploare pe care nu le-am mai întâlnit până acum. În calitate de ministru al apărării al Statului Israel, vă spun în cel mai clar mod posibil că ruptura tot mai mare din societate pătrunde în Tzahal și în agențiile de securitate, ceea ce reprezintă un pericol clar, imediat și iminent pentru securitatea Israelului”.
Pentru a înțelege afirmația lui Gallant, trebuie să ne întoarcem la atacul terorist din partea de nord a țării de acum două săptămâni, când un terorist s-a infiltrat prin granița cu Libanul și a instalat un dispozitiv exploziv pe marginea unei autostrăzi. Din fericire, bomba a fost defectă și nu a produs victime pentru că, dacă atacul ar fi reușit așa cum era planificat, ar fi fost un dezastru. Dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, Israelul ar fi fost obligat să riposteze dur și ar fi putut începe un război total cu Libanul.
Chiar și așa, povestea se complică: liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah, nu numai că nu a intrat în panică, ci a folosit expresia „Allahu Akbar” de chemare la „Războiul Sfânt” pentru a amenința. Pe de altă parte, o ripostă din partea Israelului poate fi percepută de public ca pe o încercare de a-l salva pe Netanyahu din această criză politică. Și chiar dacă se ajunge la un răspuns militar, se va uni publicul israelian în jurul unei amenințări de securitate atunci când străzile sunt în flăcări și suntem în pragul unui război civil?
Tzahalul în sine este divizat politic. În protestele de sâmbătă, rezerviștii nu au demonstrat singuri ci li s-au alăturat ofițeri înrolați în prezent în serviciu activ. În plus, chiar dacă soldații trebuie să execute ordinele, familiile lor sunt, unele dintre ele, împotriva Guvernului actual și a schimbărilor din cadrul Justiției. Cu siguranță, aceste familii îi pot influența cu ușurință pe respectivii militari iar, de aici la nesupunere, ar fi doar un singur pas.
Securitatea națională ar trebui să fie o prioritate de vârf pentru guvern, iar armata trebuie sprijinită. De asemenea, frontul intern de apărare trebuie pregătit pentru un posibil război care, de data asta, ar putea fi mai provocator decât am văzut până acum. Poate că publicul nu înțelege diferența dintre fronturi și unii pot crede că o ciocnire cu Hezbollahul va fi similară cu o altă rundă de luptă împotriva Hamasului în Gaza. Nu e deloc așa! Dacă va exista un conflict de acest gen, el va fi complet diferit de războiul din Liban din 2006. Hezbollah a acumulat atâtea rachete și armament la graniță încât frontul intern israelian va fi lovit cu o intensitate pe care nu am cunoscut-o până acum.
Duminică seara, primul ministru Benjamin Netanyahu a anunțat că-l demite pe ministrul apărării Yoav Gallant. Chiar dacă motivația premierului a fost că Gallant nu a gestionat bine criza rezerviștilor, publicul a făcut legătura cu declarațiile ministrului apărării și a ieșit din nou în stradă, de data aceasta în număr mult mai mare. În acest moment pericolul unui război civil este mult mai mare decât amenințarea dușmanilor.
Adaugă un comentariu