Eva Șimon: Comemorarea lui Ştefan Rusu (Părădaica), întemeietorul satului Otlaca-Pustă și a trei preoţi slujitori la românii din Ungaria, în Parohia Ortodoxă din Grăniceri

Falnica biserică ortodoxă din Grăniceri (fosta Otlaca Mare), construită pe o ridicătură din inima satului, a îmbrăcat duminica trecută, pe 2 aprilie, haine de sărbătoare. Credincioşii localnici, alături de invitaţii lor din satul Otlaca-Pustă şi din oraşul Jula, au comemorat în acea zi exact 82 de ani de la moartea binefăcătorului Ştefan Rusu, zis Părădaica, cel care a fondat, la sfârşitul secolului al XIX-lea, satul Otlaca-Pustă.

În cadrul sfintei liturghii arhiereşti au fost evocaţi şi s-a ţinut parastas şi pentru trei preoţi ortodocşi, născuţi în Otlaca Mare, care au devenit păstori de suflete în comunitatea românilor ortodocşi din Ungaria: Toma Ungureanu (Jula şi Budapesta), Ioan Borza (Chitighaz) şi Florea Duma (Otlaca-Pustă).

Sărbătoare spirituală transfrontalieră

„A fost o zi istorică, plină de emoţie şi binecuvântare!”, a descris succint însemnătatea evenimentului părintele Adinel Popovici, preotul paroh al Bisericii ortodoxe cu hramurile Sf. Gheorghe şi Sf. Nectarie din Grăniceri, cel care a iniţiat şi a organizat festivitatea comemorativă.

Evenimentul bisericesc s-a desfăşurat cu binecuvântarea ÎPS Timotei, Arhiepiscopul Aradului, în prezenţa PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria şi pr. Calinic Covaci, preotul paroh de la Otlaca-Pustă, care au sosit la Grăniceri alături de mai mulţi credincioşi din Otlaca-Pustă şi din Jula. Din delegaţia din Ungaria au făcut parte şi oficialităţi ca: Gheorghe Cozma, preşedintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, Elvira Ardelean, primarul comunei şi preşedintele Autoguvernării Româneşti din Otlaca-Pustă, Eva Bocsor Karancsi, preşedintele Autoguvernării Româneşti din Judeţul Bichiş şi al Asociaţiei Culturale „Mihai Purdi” din Otlaca-Pustă, dar şi urmaşi ai familiei ctitorului Ștefan Rusu. La slujbă au participat şi oficialităţi locale din Grăniceri, printre care îi amintim pe primarul Claudiu Petru Bătrânuț, viceprimarul Alexandru Iovu şi Paul Krizner, directorul şcolii gimnaziale din Grăniceri.

Duminica evocării amintirii înaintaşilor

În cadrul Sfântei Liturghii, din cea de-a cincea duminică a Postului Mare, dedicată Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, s-au rostit rugăciuni şi la final s-a oficiat un parastas pentru ctitorul de biserică şi şcoală, Ștefan Rusu (1857–1941) şi soţia sa Zenovia Drăgan, dar şi pentru trei preoţi originari din Grăniceri (localitate care până în 1920 s-a numit Otlaca), care au slujit pentru românii din Ungaria: protopopul Toma Ungureanu (1900–1957), protopopul Ioan Borza (1900–1970) şi preotul Florea Duma (1896–1947).
În semn de recunoştinţă pentru ctitorul Ștefan Rusu şi pentru sprijinul dat comunităţii din Otlaca-Pustă, pr. arhimandrit Calinic Covaci a oferit un rând de sfinte vase pentru biserica din Grăniceri, iar pr. paroh Adinel Popovici a dăruit, la rândul său, diplome de excelenţă, icoane şi monografia localităţii Grăniceri pentru Ierarh, părintele arhimandrit şi oficialităţile din Ungaria şi de la faţa locului, precum şi pentru urmaşii familiei Ștefan Rusu. Asemenea a fost oferit şi un prapur tricolor pentru parohia din Otlaca-Pustă.

Personalitatea ctitorului Ștefan Rusu şi aportul său pentru comunitatea din Otlaca-Pustă, unde a construit biserica, şcoala confesională şi casa parohială, şi le-a înzestrat cu sesii de pământ pentru întreţinerea lor, au fost subliniate de către doamna Eva Bocsor Karancsi, la sfârşitul slujbei parastasului: „În 1999 am început cercetări cu ajutorul familiei Dobriţan şi cu preotul Simion Moleriu, şi cu colegii mei de la Curtici. Am avut norocul să-l întâlnesc pe bace Ioane Ungureanu, care m-a îndrumat spre rudenii. Dânsul mi-a povestit cum au trăit până când nu era graniţă între noi, şi mi-a povestit despre Ștefan Rusu, numit Părădaică. M-am dus acasă şi i-am povestit surorii mamei mele, care este profesoară, ce lucru interesant am aflat la Grăniceri, fostă Otlaca-Mare. La săptămâna, m-am întors cu profesora Lucreția Purdi, sora mamei, cu doamna Elvira Ardelean, cu nană Sofia Tolan. Atunci am registrat toate cele spuse de bace Ungureanu. Preotul satului era în pensie. Dânsul ne-a prezentat nişte acte – Cartea Mare – de unde am aflat ce donaţii a dat Ștefan Rusu pentru satul nostru natal. De aici începe istoria noastră, cu cercetări, cu înfiinţarea Asociaţiei Culturale Române Mihai Purdi, cu filmele realizate cu ajutorul televiziunii Ecranul Nostru din Seghedin, cu ajutorul revistei Foaia Românească din Jula, în legătură cu volumele apărute cu sprijinul Editurii NOI, cu titlul Poveste sau realitate, şi al doilea volum cu titlul Aspecte Istorico-Culturale la Românii din Otlaca-Pustă”, a evocat doamna Karancsi legăturile comune dintre românii din Otlaca Mare şi Otlaca Mică.

Legături frăţeşti de peste un secol

Comuna Otlaca-Pustă este cea mai „tânără” localitate românească din Ungaria, fiind înfiinţată doar la sfârşitul secolului al XIX-lea, prin grija gospodarului otlăcan, Ștefan Rusu. Între anii 1898–1907, biserica de acolo a funcţionat ca filială a parohiei Otlaca Mare din România de azi. Sfintele slujbe din acei ani au fost săvârşite în clădirea şcolii confesionale. Prin decizia definitivă din 7 martie 1913 a Consistoriului Eparhial din Arad, Pusta Meghieş/Otlaca-Pustă a devenit parohie independentă. În acel an a fost construită biserica, al cărei hram este Înălţarea Domnului. O tablă de lemn aflată în altar stă mărturie la binefacerea lui Ștefan Rusu din Otlaca Mare: „S-a zidit această biserică pe spesele bunului creştin ȘTEFAN RUSU şi soţia născ.ZENOBIA DRĂGANU, locuitori în Otlaca în anul 1913, când era domnitor Maiestatea Sa Împărat şi rege Francisc Iosif I.” În aceşti 110 ani, în parohia Otlaca-Pustă au slujit doar cinci preoţi: Teodor Draia (1913–1920), Florian Duma (1931–1947), Teodor Rocsin (1958–2003), pr. ierom. Paisie (2003–2006), pr. arhimandrit Calinic Covaci (din 2006 până azi).

Ctitorul de biserică şi şcoală Ştefan Rusu

Cunoscut de către otlăcani cu supranumele de Părădaica, Ștefan Rusu a fost originar din Otlaca Mare, unde s-a născut pe 11 ianuarie 1857. A fost un negustor foarte înstărit, s-a ocupat cu creşterea vitelor, pe care le vindea la târgurile din Arad, Budapesta şi Viena. În memoria sătenilor se păstrează mai multe variante ale unei legende care se referă la bogăţia pe care Ștefan Rusu ar fi obţinut-o descoperind o comoară. Dintr-un protocol întocmit la şedinţa comitetului parohial (din 25 mai 1898) reiese că Ștefan Rusu a donat din pământurile sale 34 de iugăre (din veniturile căreia să se asigure plata învăţătorului de la şcoala confesională ortodoxă) şi 52 de locuri de casă, pentru locuitorii de religie ortodoxă care au vrut să se stabilească în Pusta-Meghieş, cum se numea atunci. Aceste locuri de casă au fost în apropierea capelei şi şcolii româneşti. Tot prin contribuţia lui Ștefan Rusu s-au construit şi şcoala confesională şi capela, în care s-au ţinut slujbele ortodoxe, până în anul 1913, când s-a terminat construcţia actualei biserici ortodoxe. Ștefan Rusu a încetat din viaţă în 2 aprilie 1941.

Trei preoţi născuţi la Otlaca Mare, slujitori în Ungaria În cadrul evenimentului din 2 aprilie, au fost comemoraţi şi trei preoţi, care s-au născut în Otlaca Mare, dar au devenit preoţi pentru comunitatea ortodoxă română din Ungaria.
Toma Ungureanu s-a născut pe 15 aprilie 1900. După terminarea studiilor teologice la Arad, a fost hirotonit preot pentru credincioşii ortodocşi din Jula, Oraşul Mare Românesc, pe care i-a slujit începând din 1923. După 11 ani, în urma morţii preotului Ghenadie Bogoievici din
Budapesta, a fost numit preot pentru credincioşii din capitala Ungariei.
A slujit aici până la moartea sa din 1957. Pr. Toma Ungureanu a fost şi ultimul administrator al Fundaţiei Gojdu din Budapesta.