Prof. Ilaria Pușcă: Florii, la Biserica din sus și la Moldovița – Casa ouălor închistrite

Bine a zis Alecsandri, poetul Lăcrămioarelor:
„Vin Floriile cu soare!”
După atâta omăt, vreme posomorâtă și drumuri înzăpezite, prin unele locuri, a rânduit Dumnezeu să – și arate fața sfântul soare.

La Biserica din sus, părintele Dan a fost gazdă minunată. După ce copiii au povestit despre Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în cetatea Ierusalimului, despre tot ceea ce urmează să se întâmple în Săptămâna Mare, au primit câte un iepuroi maaare de ciocolată, de le-a stat inima-n loc, de bucurie.

Eu, un coș răs-frumos cu ouă închistrite, bineînțeles, cu monograma celei care le-a trudit.

E deja tradiție, ca Floriile să le petrecem la biserica noastră.

Ne-am bucurat dimpreună, așa cum fac oamenii de sat, când se întâlnesc, mai ales când Lucica Bodnar a ieșit cu bunătăți dulci, gătite de mâna ei și a servit pe toată gloata, cu bondiță și cu laibăr, în semn de apreciere. Am simțit bucurie și pace între oameni, cu viață ce o trăiesc frumos, după rânduială străveche.

Ramurile de finic, aduse tocmai din Italia, de Gicu Ciuverca, m-au dus cu gândul parcă mai aproape de povestea ce avea să cutreiere pământul și să rămână pe veci în inima oricărui creștin. Aranjamentul elegant, plin de flori naturale, de la icoane și de la Sfântul Altar, a dat frumusețe și noblețe bisericii noastre. Are grijă Dumnezeu de fiecare, după jertfa și dragostea pe care o arată față de Biserica Sa.

După ce ne-a omenit ca de fiecare dată, părintele Dan a rămas să prohodească pe toți ai noștri în pomelnice nesfârșite, cu tot satul de Dincolo. Am dus și eu colacul, cu vin și pomoroanțe, cum zic babele. Miros de pâine și tămâie, de ceară de la lumânări, așa cum numai în biserică poate fi, m-a dus cu gândul că bine-i să fie pace în lume, să le putem petrece pe toate, după rânduială.

Am ajuns la Moldovița, la festival, care e deja intrat în tradiția culturală a locului. Frumos și gospodărește.

Cu autorități locale, director înconjurat de profesori și elevi, cu invitați de la județ, preoți și multă presă. Cu ouă de toate mărimile și culorile, cu tehnici de lucru străvechi și moderne, cu gătelnițe îmbietoare, la masa din spate, de te usturau ochii. Până și mămăligă de barabule coaptă pe șparhat am văzut.

Costume populare, covoare, cergi din acelea groase și vârstate, costume naționale și oameni frumoși. Osteneală din partea organizatorilor, dar cu rost și cu folos. Oul închistrit e la el acasă, într-o continuitate ce musai trebuie să – și toarcă firul, cât a fi viață prin aceste locuri.

Mulțumim, Moldovița, că buni vecini sunteți. Mereu ne poftiți și ne omeniți frumos. Nu-i doară chip altfel, că gospodari sunteți cu toții.

La mulți ani, Flori de toate felurile, miresmele și cu toate numele, oriunde v-ați afla.
Să ne fie Floriile cu bucurie!

Mulțumesc, Doamne, pentru așa zi frumoasă!

P. S. Mulțumim și ție, Virgi Balahura, pampușcăreasa satului, care azi ai fost cozocănăreasă și niciodată nu pornești cu traista goală!