Acad. Ioan Aurel Pop: „Ar trebui să ridicăm în frunte câțiva oameni de stat!”

ZIUA CULTURAL
Un fragment din interviul acordat de președintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, Ancăi Mușat, în numărul din aprilie, 2023

REPORTER: Petre Țuțea spunea că elitele morale sunt mai presus decât cele intelectuale, dar el comenta pentru o perioadă glorioasă a culturii române. Unde ar trebui să căutăm aceste elite azi? Probabil, la televizor?

ACAD. ION AUREL POP: Elite avem, deopotrivă intelectuale și morale, dar rămân ascunse, nu au profil social-politic, sunt închise în al lor „turn de fildeș”. Le găsim câteodată la televizor, pe posturi cu bătaie mică, de nișă, la care se uită tot câțiva intelectuali. Celelalte „elite”, aflate în posturi de conducere, în partide, în parlament, în guvern, care ne reprezintă peste hotare, inclusiv în institutele culturale, sunt false, dintr-un motiv simplu: nu au emanat din încrederea acestui popor. O să ziceți că unele sunt votate de popor. Este drept, dar votul este pervertit atâta timp cât un primar, de exemplu, poate fi ales de 15-20% din populația unei localități, din primul tur de scrutin. O țară merge bine – și o spun din experiența de istoric – cât timp poporul are încredere în conducătorii lui. Oare câți la sută dintre români au încredere în instituțiile politice și administrative ale statului? Se vede din sondaje. Românii preferă Biserica, Armata și Academia, adică se refugiază în instituții fără putere de decizie politică, dar care au păstrat o anumită ținută morală. Poate că o fac, uneori, și din lipsă de alternativă. Elitele morale se tem să se mai arunce în arenă, fiindcă societatea românească este cangrenată. Unde te învârți nu auzi decât de corupție la nivelurile foarte înalte, nu vezi decât politicieni veroși, care recunosc în Parlament că fură, nu simți decât înșelăciune în jurul tău. Cine – dintre cei cinstiți – ar putea schimba lumea noastră, dacă situația este așa de gravă? De unde s-ar putea începe? Este foarte greu de spus.

Oamenii aceștia politici sau politicienii ar trebui înlocuiți cu oameni de stat, cum era odată. Oamenii de stat se gândesc la viitorul țării, iar politicienii la viitoarele alegeri, după cum spunea regretatul Răzvan Theodorescu.

Ar trebui să ridicăm în frunte câțiva oameni de stat – cum au fost Regina Maria, Ionel Brătianu, Iuliu Maniu, Vasile Lucaciu, Nicolae Iorga și alții – dar cum s-o facem, din moment ce mecanismele societății politice sunt gripate, stricate, compromise? Soluții trebuie să existe, dar probabil că nu le știu eu.

REPORTER: Ce vrea acest neomarxism? Crearea unei lumi paralele cu cea creată de Dumnezeu?

ACAD. ION AUREL POP: Cred că este un reviriment pornit, poate, din bune intenții. Întotdeauna au existat oameni care au vrut egalitate între oameni, în toate laturile, chiar și acolo unde Dumnezeu a pus deosebiri mari. Acest gen de egalitate este, însă, utopică. Oamenii nu au cum să fie toți egali, din moment ce unul are un bagaj intelectual deosebit, altul scrie cu poticneli; din moment ce unul este capabil să sculpteze o lucrare admirată de toți, altul abia poate scrijeli un baston; din moment ce unul face o instalație nucleară complicată, iar altul o barcă. Oamenii sunt deosebiți din multe puncte de vedere, de la sex până la forță fizică. Evident, în societate ei trebuie să fie egali, de exemplu în fața legii. Marxiștii cei noi se laudă cu societatea lor imaginară și primejdioasă în același timp. Ei vor să șteargă toate diferențele și să ne facă otova, din păcate otova de proști. Această lume paralelă despre care spuneți intenționează să impună majorității voința minorității, ceea ce este nu numai utopic, ci și distructiv. Cu aceasta, s-ar distruge societatea, fiindcă peste tot în lume unde s-a încercat și s-a făcut acest lucru, rezultatele au fost dezastruoase.

REPORTER: Unii se întreabă, deja, dacă în Ucraina se înfruntă națiuni sau ideologii.

ACAD. ION AUREL POP: Categoric, în Ucraina se înfruntă acum ideologii și grupuri de state care apără ideologii diferite, chiar opuse. Pe de o parte, este o ideologie imperială, venită din trecut, care privilegiază forța, măreția, orgoliul, grandoarea de odinioară, de la țarul Petru I, de exemplu. În Rusia, educația „patriotică” a copiilor și tinerilor începe din familie și continuă în școală. Populația ajunge să fie mândră că face parte dintr-un „imperiu”, chiar dacă nivelul ei de trai este scăzut. Peste ideologia aceasta s-a așezat un personaj sinistru, care se crede zeu și care dă cu barda.

Probabil că unele dintre actele lui vizează patologicul. Pe de altă parte, este ideologia occidentală bazată pe democrație, pe competiție, pe concurență, pe valorile care au construit lumea de succes. Din păcate, această lume de succes, expandată în multe locuri de la Renaștere încoace, dă semne de oboseală de ceva timp încoace. Neomarxismul este un simptom al acestei oboseli, dar sunt și altele, precum globalizarea și combaterea sa prin xenofobie și șovinism, aplicarea exagerată a principiilor corectitudinii politice, anularea culturii. Eu sper într-o primenire a „lumii libere” occidentale, fiindcă alternativă nu avem. Biruința Rusiei și a aliaților ei ar fi o catastrofă planetară, care ne-ar întoarce cu secole în urmă.