Maria Găitan Mozes: Ofrandă lirică soldatului căzut pentru Israel

NIMENI
(mamei soldatului căzut)

Nimeni nu poate avea
zâmbetul tău împietrit
răsfrânt
doar spre durere
și acoperit
cu o pojghiță ușoară
din bucuriile altora.
Nimeni nu poate avea
inima ta
pustiită de vorbă
și cântec,
îngenunchiată
în țarcul
zadarnicelor așteptări.
Nimeni
nu poate avea
ochii tăi
în care lumea
e reflectată
într-o singură imagine
continua,
halucinantă,
amăgitoare.
Nimeni
nu are dreptul
să gândească și să măsoare
conturul
și intensitatea durerilor,
chiar dacă acestea
mușcă
și inimile noastre.
Creanga smulsă de vijelii
și furtună
aparține unui singur
și-anume copac.
Sunt doar aproape de tine
alăturîndu-mi
durerea neputincioasă,
că altceva
nu sunt în stare să fac,
Nimeni nu-și poate plânge
și ocroti durerea
așa
cum o faci tu

CA PE AI MEI
Intru în durere
ca într-un templu de rugă
Cu ce drept?
nu am pierdut pe nimeni
pe nici un câmp de luptă
și alăturea sunt chipuri
ce n-am cum să le știu
dar
plângem împreună
pe tată, soț
pe frate și pe fiu.
Durerile ne leagă
cu aceleași linii dure
și inimile-s țăndări
și lacrimile-amare
dar nimeni
nu-i în stare
să pună peste răni
tămada
alinare.
Orfanul cu tristețe
nedumerit rămâne
și văduvele, toate,
cu suflet ars, pustiu
și seci de vlăguire
părinți
care așteaptă
ca lespedea să-i cheme
alăturea de fiu…
…………..
Intru în durere
ca într-un în templu de rugă
și plâng
morții altora
simțindu-i că sunt
și ai mei…

HELMET
Broken and burnt
By the fires of hell,
Gathered in a bullet
Or maybe touched by a bombshell,
The helmet gazes to the clear skies
Like the eyes of a child.
This helmet belonged to someone at one time.
It protected a soldier
From the sun
And to be a safeguard
So that Death would not get him.
Now it’s only a nest
With weeds and dust
The empire of a world
Of small insects
That see it as their mountain.
Hidden behind a hill,
Between blades of grass and layers of flowers,
The helmet gathers forgetfulness and rust…
At one time
This helmet belonged to someone..

MY SOUL IS PAINED
To the three kidnapped soldiers
I allow myself to be your mother too,
Even if I did not bear you,
I just join my love,
A prayer,
A thought
For heavy days and nights…
Our worries bind us together to the pole of pain,
And there is no other way
But patience and prayers.
It’s all mothers know to do
Even if their hearts hurt
With longing
And flickers as the flame of a candle.
My soul is pained
That all I have is words
To be there for you