Eudoxiu Hurmuzachi, ctitor al istoriografiei românești moderne, își doarme somnul de veci în Cimitirul Horecea din Cernăuți

Născut într-o veche familie aristocrată, la Cernăuca, Imperiul Austriei, în Bucovina de nord, Eudoxiu Hurmuzachi a absolvit Liceul în Cernăuți, apoi a studiat în perioada 1830-1836, împreună cu fratele său Constantin, la Facultatea de Drept a Universității din Viena.

Istoric, avocat și scriitor, politician austriac și patriot român, membru al Academiei Române, a luptat pentru drepturile românilor din Imperiul Habsburgic, a făcut cercetări asidue în Arhivele Statului din Viena regăsind mii de documente importante privind istoria românilor. Participă la Revoluția de la 1848 și va fi unul dintre susținătorii autonomiei Bucovinei, opunându-se încorporării acestei regiuni în Galiția.

La sfârșitul anului 1848, ministrul justiției, baronul Alexander von Bach, l-a chemat să participe la decretarea regulamentelor pentru Bucovina, apoi la traducerea codului civil și codului penal din limba germană în limba română. În anul 1850 se ocupă de elaborarea unui lexicon de terminologie juridică în limba română și de examinarea manualelor românești pentru școlari utilizate în Bucovina, ca și de traducerea edictelor și legilor imperiale în limba română.

În 1849 elaborează petiția către împăratul Austriei formulată de Iordachi Wassilko de Serecki, pentru transformarea provinciei galițiene Bucovina într-un Ducat a Coroanei. Petiția a fost pusă în aplicare abia în 1861.

A susținut și unirea Principatelor Române.

Eudoxiu Hurmuzachi a fost ales in 1861 membru în Dieta Bucovinei și în Reichsratul austriac.

Stema baronilor de Hurmuzachi

La 6 mai 1872 împăratul Franz Joseph I al Austriei îi acordă titlul personal de baron și la 20 februarie 1873 a fost numit și adjunct al mareșalului Bucovinei, Eugenie Hacman.

În data de 2 august 1872 este primit în Societatea Academică Română cu doar doi ani înainte de moartea sa.

A scris unsprezece cărți științifice și istorice, printre care cinci volume prețioase de „Documente privitoare la Istoria Românilor” pentru care s-a documentat în Arhivele de Stat din Viena, în Arhiva Institutului de Propagandă Fide şi în Arhiva Chigi din Roma, în Archives de France şi Archives de l’Emoire din Paris, în Arhiva Regală din Stockholm, în Biblioteca Curţii Regale din München etc.

Colecţia Hurmuzachi, donată de familie, Academiei Române, cuprinde multe mii de documente istorice extrem de importante pentru neamul românesc și pentru cercetarea istorică.

La 29 ianuarie 1874 moare și este înmormântat la Cernăuți, în Cimitirul Horecea.

Foto Cernăuți: Irina Airinei