In Memoriam G.Mosari

Zilele acestea, G. Mosari (zl) ar fi împlinit frumoasa vârstă de 90 de ani. Iată ce scria fostul preşedinte al ASILR – Asociaţia Scriitorilor Israelieni de Limbă Română:

„Când am venit în Țara Sfântă am cunoscut imediat întreaga conducere a presei în româneşte. Am colaborat cu Alexandru Mirodan, Jean Steiger, I. Schechter, Iosif Petran, Adrian Zahareanu ca şi cu scriitori renumiţi mai ales în domeniul umorului, Sadi Rudeanu şi I. Avian. Pe parcursul anilor, am fost solicitat şi am primit să fac parte ca director de onoare la câteva publicaţii, am fost numit în conducerea celei mai importante mişcări româneşti din Israel – AMIR – care va rămâne în istorie prin construirea unui muzeu al originarilor evrei din România. De dimineaţă până seara, eram ocupat, timpul a trecut foarte repede cum trece pentru fiecare şi m-am trezit la 80 de ani! Atunci mi-am dat seama de realitate, că s-a dus tinereţea mea dar, datorită ncurajărilor din toate direcţiile, am realizat aceasta. După aproape 30 de ani, m-am retras de la conducerea Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Israel (vice-preşedinte şi preşedinte) lăsând locul celor mai tineri. Eu am hotărât că, până la 80 de ani, sunt tânăr, după care intru în grupa a doua de vârstă, adult, de la 80 în sus (aţi reţinut: adult, nu bătrân, un cuvânt pe care nu pot să-l sufăr!)Dar cum au trecut cei 80 de ani? Și când au trecut? Acum îmi dau seama că am parcurs tinereţea în viteză, am făcut de toate, dar n-am făcut nimic. Să arunc vina pe laudele primite, pe nepăsarea faţă de ziua de mâine şi poate pe amândouă la un loc?
*
M-am căsătorit cu o doctoriţă din Bacău căreia, ca şi mie, îi plăceau excursiile; iubea familia, era entuziastă şi optimistă. Ce i-am oferit eu mai des în tinereţe? De dimineaţă până seara, eram la „acţiuni”, şedinţe, spectacole. Soţia mea Rica s-a comportat cu mine excepţional. Dacă nu era dânsa, cu cumpătul ei, n-am fi avut astăzi nici măcar pensie…”
(G. Mosari – Însemnări în roşu şi albastru; editura Familia 2018)