În lumina lui Eugeniu Coșeriu: dialectologie românească la Universitatea din Zürich

Proiectul RoDial, Atlasul lingvistic al dialectelor româneşti din nordul şi din sudul Dunării, a fost prezentat de acad. Nicolae Saramandu, Manuela Nevaci (coord.), Silviu-Ioan Bejinariu, Irina Floarea, Francisco R. Constantin, Marinela Bota, Adrian Chircu, Ioan Mircea Farcaș, împreună cu Johannes Kabatek, Manuel González, Cristina Bleorțu, în cadrul Simpozionului LES DIALECTES ROUMAINS ET LA DIALECTOLOGIE ROMANE din data de 9 iunie 2023, la Universitatea din Zürich.

„Reuniunea științifică inspirată de teoria coșeriană asupra dialectelor limbii române ne-a umplut sufletul de bucurie și ne-a deschis mintea către noi proiecte în dialectologie alături de cei doi mari foști studenți ai lui Eugen Coșeriu, Nicolae Saramandu și Johannes Kabatek.” – scrie prof. univ. Manuela Nevaci de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române.

După cum arată autorii, această cercetare dialectală de teren asupra dialectelor sud-dunărene nu a putut fi făcută în anii 1980 în Grecia și Albania din cauza condițiilor geopolitice ale vremii. Se vor include în rețea și localități românești din Ungaria și din Maramureșul istoric, acum în Ucraina. Materialul românesc va oferi mediului academic, și nu numai, o privire de ansamblu, din punct de vedere științific, asupra limbii române și dialectelor sale.

Deși există Atlasul lingvistic românesc pe regiuni. Sinteză I-III (coord. N. Saramandu), Atlasul dialectului aromân (N. Saramandu, M. Nevaci) sau Atlasul Lingvistic al dialectului meglenoromân, (R. Atanasov), Atlasul lingvistic al dialectului istroromân (R. Flora), Atlasul lingvistic istroromân (G. Filipi), progresul în cunoaşterea limbii române în ansamblu se poate realiza numai pe baza unui material unitar, elaborat cu acelaşi chestionar, cu un studiu sistematic care permite compararea cu limbile şi dialectele europene.

Păstrarea caracteristicilor moștenite din latină, constituie o bază comună pentru toate dialectele românești. Atlasul lingvistic al dialectelor românești din nordul și din sudul Dunării (ALDRO), prin compararea materialului dialectal românesc, pe sub-subdialecte, demonstrează unitatea limbii române în extinderea ei spațială, într-un teritoriu de continuum romanicum, atât cu păstrarea a unor fapte din latină la nivel fonetic, morfologic, sintactic, lexical precum şi cu manifestarea unor tendinţe dialectale independente în aceeaşi direcţie.

După cum arată marii noștri lingviști — Sextil Pușcariu, Ovid Densusianu, Al. Philippide Al. Rosetti, I. Iordan —româna nu poate fi studiată științific fără a cunoaște dialectele românești sud-dunărene și, în primul rând, cel mai important dintre ele, dialectul aromân, întrucât are o „poziție centrală” în Peninsula Balcanică, așa cum spunea Eqrem Cabej „care explică relaţiile multiple dintre acest dialect românesc şi limbile balcanice.”

„Poziţia centrală — geografic vorbind — a aromânului în Peninsula Balcanică a făcut ca această ramură a românilor să aibă, ca urmare a convieţuirii seculare a aromânilor cu popoarele învecinate, diverse relaţii cu limbile vorbite de aceste popoare” (Cabej 1976:3). Atlasul lingvistic al dialectului aromân permite, pentru prima dată, delimitarea geografică a subdialectelor aromâne, ceea ce nu a fost posibil în lucrările anterioare de dialectologie. Acesta este un progres important în domeniul geografiei lingvistice.Această scurtă analiză a aromânei vorbite astăzi arată păstrarea trăsăturilor moștenite din latină care sunt construite ca bază comună pentru toate dialectele românești. De-a lungul timpului, aceeași bază comună a permis aromânilor să-și definească conștiința românească, considerându-se același popor și folosind aceeași limbă cu românii din nordul Dunării. Îndelungata conviețuire cu vorbitorii nativi ai altor limbi a oferit aromânilor posibilitatea de a împrumuta elemente din greacă, albaneză, slavă, turcă, limbi cu care însă nu s-au identificat niciodată nici din punct de vedere etnic, nici lingvistic. În concluzie, remarcăm că influența balcanică a fost constantă de-a lungul istoriei limbii române. Ca limbă de cultură, greaca a fost, în zona balcanică, limba cu cea mai puternică influență.

A consemnat dr. Irina Airinei