AFnews
Cartea „Înaintea despărțirii”, publicată sub semnătura domnului Norman Manea a apărut la Editura Polirom în 2008, în traducerea Nadinei Vișan. Un interviu luat de dl. Manea prea cunoscutului scriitor american Saul Bellow care, pagină după pagină, se transformă tot mai mult într-o discuție frumoasă, sinceră, deschisă între doi prieteni, chiar dacă autorul conduce firul destăinuirilor, înaintând mereu cu noi întrebări. Dar și răspunsurile sunt sincere, fără ascunzișuri, provocând, la rândul lor, noi și noi subiecte de discuție. În cele 191 de pagini ale prezentului volum, se dezvăluie, printr-o curgere lină de destăinuiri, viața a doi oameni mari, erudiți, talentați, aflați pe treptele cele mai înalte ale recunoașterii internaționale. Se aseamănă și se deosebesc, atrași magnetic unul de celălalt, de povestea vieții fiecăruia, începând cu începutul și continuând cu drumul spre reușite, presărat adeseori cu piedici și greutăți inerente în viața fiecăruia.
Saul Bellow provenea dintr-o familie de mici negustori, originară din Petersburg unde, în preajma Primului Război, evreii trebuiau să părăsească marile orașe ale Rusiei, conform unui „ucaz” al țarului. Despre asta povestea și biograful pictorului Levitan, cel care a fost nevoit să se refugieze undeva la țară, unde și-a pictat renumitele tablouri… Familia Belâi a părăsit Rusia, reușind să scape de acolo înaintea războiului civil și a victoriei bolșevismului. Numele și l-au modificat, dându-i o rezonanță americană, în Bellow. În casă se vorbea rusește și idiș, pe stradă copiii vorbeau engleză și franceză, datorită mulțimii de imigranți la fel de derutați, la fel de săraci ca și ei. Astfel arăta copilăria viitorului scriitor, cel care s-a ridicat, datorită marelui său talent, a puterii sale de a lupta cu viața, a dorinței sale permanente de a învăța și de a se cultiva.
Prietenul său din anii maturității, scriitorul Norman Manea, era și el originar dintr-o țară fostă comunistă, din România socialistă, după mulți ani de dominație sovietică și știa totul despre viața intelectualului în dictatură absolută. Amândoi însă erau evrei, având un bogat bagaj de cunoștințe despre antisemitism pe care l-au cunoscut și simțit, indiferent de locul de unde veneau. Totodată, multe discuții purtate pe marginea acestui subiect, au fost dedicate evreității lor, cunoștințelor lor despre iudaism, textelor sfinte din Tora pe care le puteau recita pe de rost în ebraică, deși nici unul dintre ei nu se declarase a fi religios. Desigur, în cele șase ore de interviu, s-au abordat și multe alte subiecte, cele mai importante referindu-se la opera lui Saul Bellow despre care scriitorul și profesorul Norman Manea a ținut un curs complet la Colegiul Bard din New York. S-a discutat totodată și despre alți scriitori, în special clasici, ca Lev Tolstoi, Shakespeare, Balzac etc.
S-a vorbit mult despre limbile în care ei scriau sau traduceau unele pagini, ca de pildă din limba idiș în engleză. Dovadă că idișul nu este doar graiul simplu influențat de limbile țărilor pe unde migrau evreii în vechime, ci a devenit cu adevărat o limbă literară în care mari scriitori, ca Shalom Aleichem sau Bashevis-Singer au scris opere nemuritoare. S-au mai abordat și alte subiecte, vorbind, de pildă despre viață și moarte, ca și despre speranța înșelătoare că viața continuă și după… că „după” ne putem întâlni cu cei dragi care ne-au părăsit în lumea noastră. Au mai fost diverse teme de discuție tratate doar tangențial. Ca de pildă, despre simpatia față de unii sau alții dintre foștii președinți ai Statelor Unite, sau o părere despre filozoafa Hanna Arendt, care se odihnește în cimitirul Collegiului Bard, unde amândoi au lucrat în perioade diferite de timp. Despre ea am mai citit unele lucruri, dar m-a interesat în mod special prezența ei la procesul Eichmann, ca și cartea pe carea ea a scris-o după încheierea procesului, provocând reacții controversate în Israel.
În final, pot spune că am citit acest interviu inițiat de scriitorul Norman Manea cu deosebită plăcere și interes față de toate subiectele tratate de către cei doi titani ai literaturii contemporane, erudiți în atâtea domenii și, totodată, evrei și oameni de bună credință în toată puterea cuvântului. Trebuie desigur să menționez și faptul că Saul Bellow a povestit cu mult umor despre premiile numeroase care i s-au acordat, vorbind cu un soi de autoironie despre participarea tuturor rudelor sale la festivitatea primirii Premiului Nobel. Scriitorul S.Bellow z.l. ne-a părăsit în anul 2005, lăsând în urmă opera sa vastă și premiile, spre mândria familiei sale, a poporului nostru și a omenirii întregi… Știam că evreii, atât de puțini la număr, (poate doar 14 milioane în toate țările) au fost, totuși, onorați cu 180 de premii Nobel până în prezent. Sunt convinsă că nu ne vom opri la acest număr; vor mai fi și altele, cât de curând. Menționez că acest material nu este o recenzie; poate doar o modestă notă pe marginea unei cărți care mie mi-a făcut o imensă plăcere.
Apărut în GAZETA ROMÂNEASCĂ din Tel Aviv, în nr. 509 din 8 iunie 2023
Adaugă un comentariu