Acad. Ioan-Aurel POP: „Românii din Banatul sârbesc sunt identici cu românii bănățeni”

În cele 60 DE INTERVIURI PENTRU MILENIUL TREI, volum editat cu sprijinul financiar al Secretariatului pentru Cultură, Informare Publică și Relații cu Comunitățile Confesionale al P.A. Voivodina, Serbia, jurnalista ADRIANA PETROI face să fie auzite vocile unor personalități marcante din România printre care: președintele Academiei Române Ion Aurel Pop, acad. Ion Bolovan, una dintre cele mai cunoscute soliste vocale, Irina Loghin, actrița româncă de origine din Serbia, Ioana Flora, dar și multe personalități care trăiesc pe teritoriul Serbiei, cum ar fi: autorul sistemului de învățământ NTC, Ranko Rajović, istoricul Milan Micić, director general al instituției „Matica srpska”, antropologul și filologul Biljana Sikimić și mulți alții.

Redăm o parte din interviul realizat cu președintele Academiei Române, dl. acad. IOAN-AUREL POP:

STIMATE DOMNULE PREȘEDINTE AL ACADEMIEI ROMÂNE IOAN AUREL POP, ÎN PRIMUL RÂND VĂ MULȚUMIM CĂ V-AȚI FĂCUT TIMP PENTRU A NE ACORDA ACEST INTERVIU. NE FACE ONOARE ȘI CINSTE SĂ VĂ AVEM CA OASPETE ÎN SĂPTĂMÂNALUL „LIBERTATEA” DIN PANCIOVA.

NE PUTEȚI SPUNE, CA ISTORIC, CARE ESTE PĂREREA DUMNEAVOASTRĂ ÎN LEGĂTURĂ CU IDENTITATEA NAȚIUNII ROMÂNE ÎN MOMENTUL DE FAȚĂ. TRECE OARE ACEASTĂ IDENTITATE PRINTR-O CRIZĂ, CA URMARE A PROCESULUI DE GLOBALIZARE, SAU CONSIDERAȚI CĂ LA ACEST CAPITOL NAȚIUNEA ROMÂNĂ STĂ BINE, CĂ IDENTITATEA S-A PĂSTRAT INTEGRĂ ÎN CIUDA INFLUENȚELOR VENITE DIN AFARĂ?

Criza din acest domeniu este cumva mondială, iar românii nu fac excepție. Identitățile naționale se află de multă vreme sub tirul globaliștilor, din motive variate. Ideea utopică de frăție universală, de ștergere a deosebirilor și hotarelor, de uniformizare a averilor și veniturilor, de comunizare a bunurilor etc. a existat din cele mai vechi timpuri. Chiar și Evul Mediu occidental a avut două mari forțe înglobante, anume Imperiul și Papalitatea, care luptau cu autarhia, cu senioriile, forțele locale atotputernice, producătoare de anarhie, de dezordine. Până la urmă, au învins națiunile și statele naționale, putătoare de echilibru. Evident, și statele naționale au intrat în coliziune și s-au confruntat în conflicte violente.
Dar asta nu înseamnă că națiunile sunt malefice prin natura lor. Nu națiunile au declanșat războaiele mondiale, ci o anumită elită din fruntea statelor și chiar transnațională, dornică de profituri cât mai mari. Toate națiunile sunt acum în criză, dar au mai fost și altădată. Românii își conservă încă identitatea mai bine decât națiunile din Occident, multe dintre ele ajunse pradă dezorientării, dezechilibrului, disoluției. Nu se știe cât va dura această situație și cum se va rezolva ea. Ceea ce este clar este că națiunile nu s-au creat la ordinul cuiva sau prin decizia vreunui parlament și nu pot să dispară ca la o comandă. Când am amintit națiunea română, desigur că ne-am gândit și la populația românească din afara granițelor României, mai concret la diaspora românească, dar și la comunitățile istorice românești din vecinătatea României.

CARE ESTE PĂREREA DUMNEAVOASTRĂ ÎN CEEA CE PRIVEȘTE SITUAȚIA IDENTITARĂ ACTUALĂ A ACESTOR COMUNITĂȚI ISTORICE?

Comunitățile românești din afara României sunt mai periclitate decât românii din Țară, în ceea ce privește identitatea lor. Pericolele sunt de grade diferite și acționează în ponderi mai mari ori mai mici. De exemplu, în Republica Moldova, care este, în esență, tot un stat românesc, pericolele sunt întreținute mai ales de Rusia și de forțele pro-ruse din afară și din interior. În Ucraina este vorba despre un stat nou, abia constituit și care vede în minorități o primejdie. Primejdia cea mare vine tot din partea Rusiei și a numeroasei populații de identitate rusă din interior, care domină în răsăritul țării, dar nici celelalte minorități nu li se par guvernanților de la Kiev mai comode. Ucraina a avut litigii încă de la finele Primului Război Mondial cu România. În Ungaria, minoritatea română este aproape asimilată, în Bulgaria este nerecunoscută legal etc. În Serbia – din varii motive, care nu intră în tema de față –românii sunt divizați și chemați în chip artificial români și vlahi, ceea ce este ca și cum ai zice că există pe lume unguri și maghiari. Probleme sunt peste tot. Românii care muncesc în țări mai îndepărtate ca să câștige mai bine și intenționează să se întoarcă în România nu sunt, în esență, în pericol. Ceilalți sunt periclitați, pentru că o majoritate tinde întotdeauna – chiar și dacă nu dorește asta în mod programatic și intenționat – să asimileze minoritățile. Iar unii români care au decis să trăiască definitiv în SUA, Italia, Spania, Germania, Marea Britanie, Franța etc. se lasă ei singuri asimilați, ca să fie la fel cu majoritatea, să nu se simtă discriminați. O generație-două ei se mai simt români, dar apoi se pierd în marea masă a națiunii dominante. Faptul acesta este mult mai greu cu românii din vecinătatea granițelor României, care au sentimentul vechi de apartenență la națiunea română, care au luptat pentru unirea cu Țara și care au rămas părăsiți între granițe străine. De toți acești români, Țara-mamă ar trebui să aibă grijă, nu neapărat sub aspect politic, ci cultural. Printre aceste comunități se găsește și comunitatea românească din Serbia, cu o tradiție bogată și cu o identitate națională formată încă pe timpul Imperiului Austriac, când este vorba despre românii din Banatul sârbesc.

CARE ESTE PĂREREA DUMNEAVOASTRĂ DESPRE ACEASTĂ COMUNITATE ISTORICĂ, ÎN CONTEXTUL SCĂDERII EVIDENTE A NUMĂRULUI ETNICILOR ROMÂNI DIN SERBIA, ARE EA VIITOR, POATE SĂ SUPRAVIEȚUIASCĂ ASIMILĂRII ȘI EMIGRĂRILOR ÎN OCCIDENT CARE NU ÎNCETEAZĂ DE MAI BINE DE UN SECOL?

Comunitatea românească din Banatul sârbesc este una veche și puternică. Din păcate, ea scade numeric, cum ați spus, prin emigrări și prin asimilare. Dar pericolul nu este iminent, câtă vreme mai bat inimile noastre, câtă vreme mai aveți școli, mai scoateți reviste, mai colindați românește, câtă vreme jucați hora și cântați „Dodă, dodă!”. Comunitățile românești – în chip paradoxal – sunt mai greu de dislocat tocmai pentru că respectă rânduielile țării în care trăiesc, nu se ridică împotriva stăpânirilor oficiale decât atunci când ajunge cuțitul la os. Altminteri, ele își duc viața cum pot, cu grija față de limba noastră, cu rugi către Dumnezeu, cu nuntiri și prohodiri, cu gândul la România care nu a făcut și nu face destul pentru ele. Dumneavoastră aveți avantajul că nu sunteți departe de inima Banatului și de România în general și, dacă simțiți că țara nu vă dă ceea ce se cuvine, veniți singuri în țară și ne mai certați – pe bună dreptate – din când în când.

Învățământul este unul din elementele-cheie în lupta pentru păstrare identității unui neam.

CÂT DE IMPORTANTE SUNT MATERIILE CARE AU LEGĂTURĂ DIRECTĂ CU PĂSTRAREA IDENTITĂȚII DE NEAM, ÎN PRIMUL RÂND LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ ȘI ISTORIA, PENTRU ACESTE COMUNITĂȚI DIN AFARA ROMÂNIEI, INCLUSIV PENTRU ROMÂNII DIN SERBIA?

Peste tot, la toate neamurile, limba maternă și istoria au o importanță fundamentală. De obicei, popoarele mai mici, care au avut în trecut teritorii, provincii, regiuni întregi ocupate de puteri străine, sunt mult mai conștiente de identitatea lor și mai grijulii întru conservarea valorilor proprii.

Cu atât mai mult sunt aplecate spre conservarea limbii și istoriei proprii și îndreptățite să lupte pentru aceasta comunitățile etnice care nu trăiesc în țara-mamă. Românii din Serbia (indiferent cum îi numesc autoritățile și cum se numesc ei pe sine) au dreptul, recunoscut chiar și în plan internațional, să învețe la școală Limba și literatura română și Istoria românilor. Pentru aceasta, evident, au nevoie și de ajutorul autorităților române, obligate să poarte un dialog permanent cu autoritățile sârbe. În acest sens, avem exemplul grăitor al Ungariei, care-și apără cu înverșunare comunitățile din afara granițelor. Natural, nu suntem, însă, de acord cu exagerările statului vecin în acest sens și-i îndemnăm pe toți românii care au ajuns să trăiască în afara României să fie cetățeni fideli ai statelor în care trăiesc. Numai traiul în armonie ne ajută să ne ducem valorile, tradițiile și specificul nostru românesc mai departe.

DUMNEAVOASTRĂ AȚI VIZITAT SERBIA ÎN MAI MULTE RÂNDURI, AȚI FOST PRINTRE ROMÂNII BĂNĂȚENI LA VÂRȘEȚ ȘI ÎN ALTE LOCALITĂȚI. CARE VĂ SUNT IMPRESIILE DIN TIMPUL ACESTOR VIZITE ȘI CE NE PUTEȚI SPUNE DESPRE LEGĂTURILE D-VOASTRĂ CU ROMÂNII DIN SERBIA AZI?

Da, mi-a plăcut să cunosc toate „micile Românii” din afara României. În multe privințe, se potrivește vechea constatare că România este un stat înconjurat de români. Este drept că și vecinii noștri, inclusiv sârbii, au mari comunități proprii în afara frontierelor lor actuale. Așa este lumea făcută, încât marginile etnice ale unui popor nu corespund, în general, cu cele politice, trasate de multe ori de către marile puteri. Românii din Banatul sârbesc sunt identici cu românii bănățeni în general, au învățat de timpuriu să lupte pentru viața lor comunitară, s-au luptat vajnic pentru libertatea lor, au muncit fără preget pentru bunăstarea lor și nu s-au plecat niciodată în fața răului. Din această cauză, ei au dobândit o anumită prosperitate materială și culturală care le-a conferit o mândrie sănătoasă, care nu se confundă cu orgoliul, ci cu demnitatea. Am fost mereu impresionat de mândria aceasta demnă a bănățenilor, inclusiv a celor din Banatul sârbesc, de limba lor frumoasă și armonioasă, de costumele populare somptuoase și bogate, de doinele bănățene de dor și de jale. Există la acești români greu încercați și trăitori în afara României o strădanie de a birui greutățile, de a nu se lăsa doborâți, de a-și face viața cuviincioasă și plină de har. De aceea, sunt alături de dumneavoastră, vă admir și vă prețuiesc. Știți să vă faceți bine trecerile și petrecerile prin lume, să râdeți și să plângeți când trebuie, să trăiți din suflet toate ceremoniile de peste an și din viață, de la marile sărbători până la botezuri, cununii și prohodiri. Încrâncenarea prin care vă apărați rânduiala românească vă face cinste și sper ca România să vă fie mereu alături în această mare strădanie identitară.

INTERVIUL A FOST PUBLICAT ÎN SĂPTĂMÂNALUL „LIBERTATEA”, NUMĂRUL 9 DIN 27 FEBRUARIE 2021

Adaugă un comentariu

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.