ACADEMICIANUL IOAN BOLOVAN, ISTORIC, DIRECTOR AL INSTITUTULUI DE ISTORIE ,,GEORGE BARIȚIU” AL ACADEMIEI ROMÂNE în dialog cu jurnalista ADRIANA PETROI
CARE ESTE LOCUL ȘI ROLUL INSTITUTULUI DE ISTORIE „GEORGE BARIȚIU” AL ACADEMIEI ROMÂNE, PE CARE ÎL CONDUCEȚI, ÎN ISTORIOGRAFIA ȘI CULTURA ROMÂNIEI CONTEMPORANE?
Recent, în februarie 2020, Institutul de Istorie „George Barițiu” a sărbătorit centenarul înființării sale. Misiunea institutului în acest prim veac de existență a fost în primul rând aceea de publicare a colecțiilor istorice fundamentale, de întocmire a unei bibliografii istorice românești, de editare a unui Anuar propriu, de a produce alte volume prin care să fie aduse contribuții științifice originale și mărturii documentare la progresul istoriografiei naționale și universale. În cuprinsul acestor lucrări au fost privilegiate acele cercetări care au abordat preponderent trecutul românilor transilvăneni, dat fiind faptul că până atunci istoria provinciei a fost văzută într-un mod unilateral și injust, fie că a fost vorba despre perspectiva nobiliar-aristocratică a istoriografiei maghiare, fie dinspre istoriografia săsească care a măsurat mai totul strict prin prisma vieții urbane și a istoriei instituțiilor politice și administrative. Membrii institutului (cam 250 în acest veac) s-au achitat cu onestitate și profesionalism de această misiune, care a reprezentat un adevărat far călăuzitor pe tot parcursul primului secol de existență. Ei s-au străduit, atât cât le-a stat cu putință, ca idealurile lor să prindă contur, au suferit și s-au bucurat, au făcut compromisuri, s-au eliberat de umori și au renunțat la orgolii etc. toate însă pentru ca să poată să-și continue aventura în slujba științei istorice și a națiunii. În primul rând, directorii IOAN LUPAȘ, ALEXANDRU LAPEDATU, IOAN MOGA, CONSTANTIN DAICOVICIU, ȘTEFAN PASCU, AUREL RĂDUȚIU, CAMIL MUREȘANU, NICOLAE EDROIU au fost personalități exemplare care au știut să fie nu doar savanți recunoscuți pe plan național și internațional, ci și lideri care au coagulat oameni, proiecte și au asigurat supraviețuirea instituției în împrejurări nu întotdeauna faste. Unii dintre ei au avut și și-au exprimat plenar convingeri politice care fie i-au ajutat să protejeze institutul și pe oamenii acestuia, fie i-au expus ulterior și au avut de suferit rigorile temnițelor comuniste ori ingratitudinea contemporanilor. Deși oamenii institutului nu au fost întotdeauna creatori de paradigme și inovații metodologice, nici nu au fost pionieri pentru multe direcții de cercetare care s-au dovedit a fi fecunde în istoriografia universală și/sau românească, ei au creat, individual și colectiv, lucrări fundamentale pentru istoriografia românească și nu numai.
Zecile de volume de documente medievale, de izvoare ale celei mai mari răscoale țărănești de pe teritoriul României, zecile de opuri conținând documente referitoare la revoluția de la 1848 din Transilvania, la mișcarea națională a românilor ori la corespondența lui George Barițiu, numeroasele volume de Bibliografia istorică a României, editarea Conscripției fiscale a Transilvaniei, a numeroase dicționare enciclopedice ori lexicoane, a altor instrumente de lucru, precum și sutele de monografii și sinteze privind istoria României ori istoria universală demonstrează irefutabil că Institutul de Istorie „George Barițiu” a fost, este și sperăm să rămână o entitate de elită în câmpul istoriografiei din România. Această apreciere se fundamentează pe larga recunoaștere națională și internațională a producției științifice din primul secol de existență al instituției. Dicționarul membrilor institutului, o lucrare cu caracter enciclopedic ce a fost publicată în 2020 a relevat cititorilor și tuturor contemporanilor această producție istoriografică de mare profunzime. Prezența consistentă a membrilor institutului la congresele mondiale de istorie, la diverse conferințe internaționale specializate etc. a fost o recunoaștere a profesionalismului celor ce au reprezentat instituția noastră în areopagul istoriografiei universale.
CUM VEDEȚI LOCUL TRANSILVANIEI DE AZI ÎN CADRUL CIVILIZAȚIEI ROMÂNEȘTI?
Fiecare provincie istorică a României de azi are un specific rezultat din poziționarea geografică, apartenența pentru o perioadă mai scurtă sau mai îndelungată de timp la una sau alta din civilizațiile mari ale Eurasiei, cu structuri politico-administrative diverse care au modelat evoluțiile popoarelor cu care au interacționat. Azi, Transilvania reprezintă circa 40% din teritoriul și populația țării noastre, fiind provincia cea mai complexă din punct de vedere etnic, confesional și mental. Am să invoc aici pentru a arăta importanța Transilvaniei pentru România, un discurs al lui Nicolae Titulescu rostit la mitingul naţional de la Ploiești din 3 mai 1915, organizat de către Liga culturală, discurs intitulat Inima României. Titulescu realizează un veritabil excurs istoric al unității teritoriale firești a neamului românesc, o veritabilă pledoarie pentru românism în cel mai pur sens înțeles ca matrice națională care trebuie și poate să asigure românilor un loc binemeritat între națiunile lumii: „România nu poate fi întreagă fără Ardeal; România nu poate fi mare fără jertfă! Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e şcoala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susţinut viaţa. Ardealul e românismul în restrişte, e întărirea care depărtează vrăjmaşul, e viaţa care cheamă viaţa! Ne trebuie Ardealul! Nu putem fără el! Vom şti să-l luăm şi, mai ales, să-l merităm! Pentru Ardeal nu-i viaţă care să nu se stingă cu plăcere; pentru Ardeal nu-i sforţare care să nu se ofere de la sine; pentru Ardeal totul se schimbă, totul se înfrumuseţează, până şi moartea se schimbă: încetează de a fi hidoasă, devine atrăgătoare! Ardealul nu e numai inima României politice; priviţi harta: Ardealul e inima României geografice”. Și cât de actual este acest discurs, într-o lume în care se prăbușesc frontiere, în care agresorii pot apărea atât de la răsărit cât și dinspre vest, cum s-a întâmplat din nefericire pentru români în vara anului 1940!
CE PĂRERE AVEȚI DESPRE IDENTITATEA ROMÂNILOR DIN BANATUL SÂRBESC, ÎN DIFERITE PERIOADE DE TIMP? CUM VEDEȚI VIITORUL LOR, DIN ASPECTUL DEMOGRAFIEI ISTORICE ȘI AL IDENTITĂȚII NAȚIONALE?
Românii din Banatul Sârbesc și-au prezervat foarte bine în veacurile din urmă identitatea națională datorită elitelor care le-au avut, datorită credinței ortodoxe și a raportării lor la valorile general democratice universale pe care le-au dobândit în școli și instituții de cultură din Centrul și Vestul Europei. Românii (și) de aici nu au exprimat niciodată o vocație expansionistă, de cucerire a altor teritorii decât cele pe care locuiau. Legăturile permanente cu conaționalii lor din Țară au constituit un suport consistent pentru fortificarea sentimentului apartenenței naționale. Vitalitatea demonstrată de ei mai ales în ultimul veac, după divizarea Banatului la sfârșitul Primului Război Mondial mă face să fiu optimist, este un argument irefutabil că și în viitor, în ciuda reducerii numerice ca urmare a migrației externe și a reducerii fertilității, comunitatea românească din Banatul sârbesc va avea un viitor. O soluție „demografică” de fortificare numerică a acestora ar fi realizarea cât mai multor căsătorii cu românii din Valea Timocului. Dar asta nu se poate face brusc și artificial, e nevoie de o strategie economică, social, culturală etc.
UN MESAJ PENTRU ROMÂNII DIN BANATUL SÂRBESC?
Românii din Banatul Sârbesc trebuie să lupte în continuare pentru a-și afirma și păstra identitatea națională, dar trebuie să rămână cetățeni loiali ai statului în care trăiesc. În fapt trebuie să existe o acceptare reciprocă a istoriei, autoritățile să-i protejeze și să-i sprijine pe minoritari să-și conserve identitatea etnică, aceștia la rândul lor să mențină conexiunile firești cu Țara mamă dar să fie onești și loiali statului pe teritoriul căruia au ajuns datorită istoriei.
Interviu preluat parțial din volumul Adrianei Petroi 60 DE INTERVIURI PENTRU MILENIUL TREI, volum editat cu sprijinul financiar al Secretariatului pentru Cultură, Informare Publică și Relații cu Comunitățile Confesionale al P.A. Voivodina, Serbia.
Adaugă un comentariu