ALEXANDRA ŢICHINDELEAN a lansat la ICR „Influența politicului asupra vieții culturale a românilor 1947-1971”

Miercuri, 26 iulie 2023, la sediul central al Institutului Cultural Român din Bucureşti a fost lansat volumul (teză de doctorat) „Influența politicului asupra vieții culturale a românilor 1947-1971” publicat în condiții excepționale la Editura EIKON.

Invitaţi alături de autoarea ALEXANDRA ŢICHINDELEAN au fost FLORENTINA NIŢU, decan al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, RODICA BENINTENDI, pictor, DANIEL CRISTEA-ENACHE, critic literar și DANA DIMITRIU-CHELBA, fondator BIFF Moderator: VALENTIN AJDER, directorul Editurii Eikon.

Subiectul ales urmărește să surprindă dinamica vieții culturale a poporului român în perioada amintită. Restrângând cadrul conceptual, lucrarea își propune să analizeze modul în care sfera politică a influențat, prin intermediul ideologiei, viața culturală a poporului român în câteva segmente ale vastului spațiu cultural, respectiv teatru, literatură și arte plastice. Centrul de greutate al lucrării îl constituie faptul că perioada 1947-1971 se împarte în trei etape distincte, a căror succesiune a avut mereu aceleași elemente comune: partidul comunist și ideologia.

(Regretatul prof. Mihai Retegan)

Realismul socialist, al cărui debut oficial are loc în 1947, își găsește un corespondent, în 1971, în „Tezele din iulie” ale lui Nicolae Ceaușescu, de unde va renaște ulterior. Timpul scurs între cele două momente a constrâns spațiul cultural să funcționeze strict la indicațiile ideologice ale partidului, cu liderii specifici fiecărei perioade, Gheorghe Gheorghiu-Dej, respectiv Nicolae Ceaușescu.

După cum a menționat foarte țintit criticul Daniel Cristea Enache, autoarea a analizat cu acribie științifică fenomenul îndoctrinării societății prin cultură în epoca Gheorghe Gheorghiu-Dej, construirea legitimității partidului unic, Omul Nou, realismul socialist precum și condiționarea artei în perioada care și azi dă frisoane celor care o cunosc.

Citând-o pe autoare, se poate spune pe drept cuvânt: „Cu toate că elita comunistă vocifera că reprezintă interesele societății, aceasta s-a identificat cu o ideologie străină valorilor naționale și a mizat pe obținerea legitimității prin cooptarea oamenilor de cultură, prin intermediul cărora partidul a diseminat ideologia pentru a câștiga poporul de partea sa. În căutarea unui sens al vieții, unii oameni au acceptat-o, iar libertatea creației, oferită după ani de reguli stricte și drame, le-a oferit încrederea de a fi în asentiment cu politica partidului. Distrugerea spontaneității, a creativității și a libertății de exprimare în afara ideologiei a proiectat totuși cultura sub un control fără echivoc.”

Cartea mai urmează, cronologic, cursul destalinizării în cultură în epoca Ceaușescu, apoi liberalizarea cu limitele ei din ce în ce mai accentuate până la un nou realism socialist atunci când ideologia și propaganda oficială au avut rolul principal prin activitatea secțiilor ideologice ale Comitetului Central, de pildă Secția de Știință și Artă, Secția Propagandă, unde se decidea ce anume și cine trebuia să fie interzis.

O lucrare amplă, construită pe filoane arhivistice, sub vigilenta dar sugestiv-spirituala îndrumare a regretatului profesor Mihai Retegan, vine să supună unor stricte metode de lucru cumulul de informații rezultat în urma interconexiunilor iminente cu domenii conexe, inclusiv cu cel economic, ansamblu care ne permite să avem o imagine mult mai clară asupra evoluției spațiului cultural, a remarcat decanul Facultății de Istorie de la Universitatea București, doamna prof. Florentina Niță, conducătoarea comisiei doctorale a autoarei.

O lucrare de referință care deschide un vast câmp de cercetare pentru o specialistă în relații economice internaționale, domeniul istoriei fiind o provocare la început care, în timp, s-a transformat în pasiune, respectiv într-o continuă dorință de cunoaștere.

A consemnat Irina Airinei