AFnews
– Dragă Gabriela, cititorii „Foii românești” au putut citi în anii trecuţi mai multe scrieri de-ale tale pe tema traducerilor în limba maghiară a operei poetului naţional român Mihai Eminescu. Cercetările tale în acest domeniu s-au încheiat cu câteva luni în urmă, finalizându-se cu susţinerea unei teze de doctorat la Universitatea din Oradea. Povestește-ne, te rog, despre tema aleasă de tine și despre motivaţia de a scrie o teză de doctorat pe acest subiect!
– Tema aleasă pentru lucrarea de doctorat a fost „Receptarea operei lui Mihai Eminescu în spațiul cultural de limba maghiară”. (…)
Astfel am pornit în căutarea lui Eminescu în mulţimea de documente maghiare existente atât în Biblioteca Széchényi, cât şi în celelalte biblioteci mai puţin renumite, dar la fel de bine înzestrate. În căutările mele prin renumita Bibliotecă Széchényi am fost plăcut surprinsă să descopăr că există întreaga colecţie a revistei „Convorbiri literare” în care au fost publicate poeziile poetului român. Aşadar şi intelectualii maghiari, cunoscători ai limbii române, au putut face cunoștință cu poemele eminesciene, la vremea publicării lor. (…)
Pentru lucrarea de doctorat am avut ca profesor coordonator pe domnul Ioan Derșidan, autor al multor studii, volume în limba română, dedicate creației eminesciene, un adevărat eminescolog. (…) Spre final a propus să schimbăm titlul lucrării în: „Traduceri și traducători ai operei lui Mihai Eminescu în limba maghiară”. Din păcate, la o săptămână de la susținerea lucrării în cadrul Catedrei de Filologie de la Universitatea din Oradea, dumnealui ne-a părăsit într-o lume mai pașnică. Astfel, pentru susţinerea definitivă am avut ca și coordonator pe domnul profesor habil. Florin Cioban.
– Care a fost cea mai provocatoare parte a lucrării tale? Și care a fost capitolul la care ţi-a plăcut cel mai mult să lucrezi?
– Privind retrospectiv pot să spun acum că una din cele mai provocatoare și palpitante părți a lucrării a fost „Creații eminesciene reprezentative prin traducere – analize și comparații. Între istorie literară, cultureme și traducteme”. Aici am ales să fac analiză pe texte traduse în limba maghiară din poemul „Luceafărul”, din poezia „De ce nu-mi vii” și din nuvela „Sărmanul Dionis”. (…) O bucurie nemărginită mi-a pricinuit și posibilitatea de a realiza un interviu cu istoricul literar David Gyula, pe care deja îl știam din multitudinea studiilor sale.
– O lucrare de pionierat în domeniul eminescologiei, „Eminescu, viaţa și opera”, este teza de doctorat scrisă în limba maghiară, în anul 1895, de către viitorul și primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron (Elie) Cristea, datorită unei burse de cercetare la Universitatea din Budapesta. Te-a motivat în vreun fel acest lucru?
– Încă de când eram studentă la Budapesta am fost impresionată să aflu că prima lucrare în limba maghiară a fost această teză de doctorat. De altfel, în același an, 1895, apărea și la Sibiu o lucrare de doctorat, cu același subiect, sub semnătura unui profesor, jurnalist maghiar, Szőcs Géza.
Intenția lui Miron (Elie) Cristea era să-l facă cunoscut maghiarilor pe cel mai mare poet al românilor. De altfel, și profesorul sibian maghiar era impresionat de creația eminesciană și dorea să-l facă cunoscut maghiarilor, comparându-l cu poetul național maghiar, Petőfi Sándor.
Mi-amintesc că eram studentă la Budapesta și descoperisem în Biblioteca Națională Széchényi un exemplar al lucrării de doctorat întocmită de Miron (Elie) Cristea, în anul 1895. Eram impresionată să am în mână acea carte veche, dar mai ales să citesc cele scrise de el. (…)
– Ce este nou în teza ta faţă de alte lucrări?
– Noutatea constă însăși în faptul că tratează acest subiect al receptării operei eminesciene în limba maghiară începând cu primele texte în limba maghiară, din timpul vieții poetului, prima traducere a unei poezii (anul 1885) ajungând la traducerile din zilele noastre, inclusiv cele apărute în paginile internetului, precum și la numeroasele studii publicate în limba maghiară.
Pe parcursul cercetării am avut ocazia să descopăr și traduceri vechi, de la începutul secolului XX, care nu au fost înregistrate în Bibliografia întocmită de Domokos Sámuel. Studiul comparativ, minuțios, întocmit prin analiza textelor variantelor traducerilor în limba maghiară a poemului Luceafărul, cât și a poeziei De ce nu-mi vii, confirmă originalitatea lucrării. Cercetarea efectuată în acest sens m-a făcut să descopăr la poemul „De ce nu-mi vii”, pe lângă cele 22 de variante cunoscute până acum în maghiară, încă trei variante, una dintre ele fiind o adaptare a textului, din anul 1947.
Celelalte două variante fiind din anul 2005 și 2006. De asemenea, o notă de prospețime și autenticitate aduce și interviul realizat în anul 2022, cu cercetătorul și istoricul literar nonagenar, Dávid Gyula, autor al numeroaselor studii referitoare și la această temă/teză, o adevărată și vie enciclopedie a relațiilor literare româno-maghiare. Interviul acesta aduce prin cele confirmate și afirmate, o notă de originalitate și autenticitate lucrării. Activitatea de cercetare pe marginea acestui subiect a determinat și întocmirea unui Indice al traducerilor operei lui Mihai Eminescu în limba maghiară, publicate după anul 1980, din care se evidențiază acele traduceri semnate de către Révai Károly și Laurențiu Bran și publicate, de multe ori, pentru prima oară în revistele din Baia Mare și care nu au fost consemnate în Bibliografia lui Domokos Samuel.
Indicele întocmit de mine cuprinde, pe lângă lista traducerilor după anul 1980, și două traduceri ale poetului Dsida Jenő, rămase rătăcite printre manuscrisele sale de la Cluj și descoperite de cercetătorul Mózes Huba, în anul 2009. De altfel, datele cuprinse în acest indice întocmit de mine după anul 1980, nu au mai fost consemnate până acum. Cercetătorul Domokos Samuel a întocmit în două volume Bibliografia maghiară a literaturii române, din 1831 până în anul 1970, iar în anul 2018, cercetătoarea Berki Tímea a continuat această cercetare până în anul 1980. Acest indice poate fi un punct de plecare pentru cercetări viitoare. (…)
– Te-ai gândit să publici cândva lucrarea ta de doctorat pentru ca ea să poată fi cunoscută și de alţii?
– Da, desigur că m-am gândit să o public. De altfel, partea administrativă a școlii doctorale din România, înainte de susținerea publică, are și o declarație pe această întrebare, la care eu am răspuns afirmativ și din ideea că munca mea de cercetare este atât de interesantă încât să nu rămână uitată într-un sertar. Consider că lucrarea poate fi de folos și altor cercetători care vor fi atrași de subiectul relațiilor literare româno-maghiare și de subiectul receptării operei poetului român în limba maghiară.
Interviu apărut în 
Adaugă un comentariu