AFnews
„Fiecare cu algathonul său /un algathon pentru fiecare poveste/ un algathon pentru fiecare destin /un algathon /rezemat de marginile firii /și circumspect /precum un semn de pagină.” (Ancelin ROSETI)
(25.05.1967 – 19.06.2022, Bârlad)
Figură discretă pe străzile urbei, apreciat de iubitorii de lirică rafinată, evanescentă, adiind aluziv printre simboluri și miteme, Ancelin Roseti ne-a lăsat pagini „anluminate” de ideea unui misterios algathon suplu, impunător și elegant fără ostentaţie, creând o atmosferă colocvială, de bricolage, cu greu detectabilă la nivelul materiei comune… „Eu, începând cu ziua de astăzi, voi ţine deschisă larg inima! — între timp, s-a făcut târziu şi-mi dă târcoale gândul că nu voi mai avea vreme să mă împac nici chiar cu mine însumi.” O inimă deschisă din care se revarsă efluvii de poeme în proză în această splendidă carte apărută postum prin grija emoționantă a soției sale.
Spiritul lui entuziast și meticulos amână mereu necesarul clipei, neurmând modelul „organicist” al logicii comune postulate prin pedanterii complezente. Vox auctoris, adâncindu-se brusc în istoria lui personală cu un țipăt scurt, adamantin, își continuă drumul către Sine descântând timpul sub insurecțiile tâmplei.
„Și îndată o mie de chei se răsucesc jovial în istoria mea personală și atât de repede aleargă după mine trupul, în vreme ce sufletul așteaptă, nerăbdător, în loja sa, un altul acum rătăcește, parcă, prin mine, deși același sunt eu, algathon.”
Ieșirea din lucruri se face ceremonios ironic, prin acele imponderabile jeux de mots, de un comic ascuns, plin de noimă… Firele sunt reînnodate apofatic, de la un poem în proză la altul, într-o retorică aparent simplă și limpede, dar sugerând o profundă structură palimpsestică…
„Fiecare cu algathonul său un algathon pentru fiecare poveste un algathon pentru fiecare destin un algathon rezemat de marginile firii și circumspect precum un semn de pagină când și descânt timpul sub insurecțiile tâmplei restituim psalmilor mei univoci sarea și piperul dintâi.” Splendidul Codex Ancelinus se desfășoară fluent, fără sincope dar cu abisale răscoliri semantice….
„Ne ținem totuși bine în cărnuri, ne ținem bine în toate cele ale noastre.
Și-o voce de stentor, rătăcită prin deltele utopiei:
Indiscutabil. Doar noi, atât! Și fluxul spovedaniilor noastre – iar de va fi să o luăm de la capăt, o vom lua.”
Am tăiat trestia de la marginea visului și am zărit arta, locul de joacă al lumii, îmbălsămat cu nărav dumnezeiesc.
Iată ieșirea din lucruri, am strigat, iată arta! – continuându-mi drumul, împăunat de orgoliul crucii. Și pentru că am spus asta, am căzut în dizgrație.
Du-te, Algathon, fugi – dum spiro, spero!-,
lumea s-a adâncit în visul lumii,
pe noi nu ne visează nimeni,
drumurile sunt leneșe,
istoria noastră e pe sfârșite
și personajul, iată, nu mai apare!”
Dr. Irina AIRINEI
(Volum ilustrat de Suzana Fântânariu)
ANCELIN ROSETI a mai publicat:
Imperiul mâlului, poeme, Galaţi, Editura Scriptor, 1999;
Împăierea lumii, poeme, Iaşi, Editura Opera Magna, 2004;
Fericit pe la colţuri, poeme, Iaşi, Editura Opera Magna, 2004;
Vitrina cu jucării triste, antologie apărută postum, Editura Junimea, 2022.
A colaborat la numeroase reviste, precum: Acolada, Apostrof, Ateneu, Contrafort, Familia, Convorbiri literare, Dacia literară etc. Din 2017 până în 2022 a avut rubrică în Adevărul. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Adaugă un comentariu