AFnews
Volumul de față cuprinde studii consacrate unor scriitori basarabeni, precum și unora născuți în Basarabia, pe când aceasta făcea parte din România, și care din motivele istorice cunoscute s-au refugiat cu familiile lor și au rămas dincoace de Prut. Sunt deci două secțiuni în carte, corespunzând celor două tipuri de experiențe biografice ale scriitorilor din sumar: unii, ca Grigore Vieru, au visat să treacă Prutul, alții, ca Gheorghe Grigurcu, își reamintesc primii ani de copilărie, cei basarabeni, ca pe o secvență paradisiacă a vieții lor.
Sunt, după cum se poate vedea, scriitori din diferite generații și de variate formule artistice. După ce le-am citit cărți cu creionul în mână, dedicându-le cronici de întâmpinare (sau cronici ale edițiilor, în cazul reeditărilor), am simțit nevoia să revin asupra scrisului lor, în spațiul mai extins al studiilor literare, unde nu există nici constrângeri tipografice, nici deadline de revistă culturală săptămânală. Mi-am păstrat, cred, exigența, ceea ce m-a făcut să nu-mi estompez judecățile de valoare pe marginea unor fragmente ori aspecte ale operei lor. A face obiecții unei creații literare și a le argumenta înseamnă pentru mine nu numai o dovadă a spiritului critic, ci și o formă de respect pentru scriitorii pe care îi citesc.
(…)
Am avut nu surpriza absolută, dar plăcerea reînnoită de a vedea cât de multe contribuții ale criticilor basarabeni merită să fie reținute și citate într-o carte de exegeză literară. Din păcate, nivelul intelectual și performanțele în materie ale colegilor basarabeni de breaslă critică au fost adeseori complet ignorate de o bună parte a analiștilor „noștri”, convinși că universul literaturii române și canonul literar românesc încep și sfârșesc cu ei. Nu e așa. Literatura scriitorilor basarabeni și contribuțiile criticilor basarabeni au fost pentru mine – la propriu și la figurat – o sferă (meta)literară cu un centru propriu, iar nu o simplă anexă a unui discurs „dâmbovițean”, care face și desface întruna ierarhii de la București, fără a cunoaște în fond realitatea culturală, literară și critică de dincolo de Prut. Nu ascund că, dincolo de plăcere, a fost în această carte de studii și o obligație profesională pentru mine. Deschizând șantierul unei viitoare Istorii a literaturii române, de la începuturi și până azi, nu aveam și nu am cum să ignor ansamblul și complexul literaturii basarabene. E vorba despre un întreg continent literar, cu o istorie și o evoluție proprie, cu o limbă română de o uimitoare expresivitate și cu constante ori particularități ce pot fi observate și analizate: și în poezie, și în proză, și în celelalte genuri și specii literare. Citatele din scriitorii basarabeni pe care le-am dat în carte vor fi probabil edificatoare în această privință.
(…)
Calde mulțumiri lui Alex. Ștefănescu, marele critic și istoric literar care a acceptat să scrie postfața, și Editurii Știința pentru concursul dat la apariția acestei cărți – directorului Gheorghe Prini, redactorului-șef Mircea V. Ciobanu, redactorului-coordonator Mihai Papuc și întregii echipe editoriale de la Chișinău. Cu un profesionalism pe care l-aș numi occidental, ei au „secat” pur și simplu Prutul dintre noi, așa cum au făcut în secolul al XIX-lea, cu Milcovul, strămoșii noștri.
Adaugă un comentariu