AFnewsLa Institutul Cultural de Stat – Centrul Cultural Castelul Balcic, sala „Tunel”, va fi vernisată pe 1 septembrie, de la ora 17, expoziția de pictură pe sticlă: „Sfântul Gheorghe și Florile de aur”, a artistei Simona-Teodora Roșca-Neacșu.
Expoziția reunește două teme: iconografia populară a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și reinterpretarea unor motive ornamentale brâncovenești din acte de cancelarie. Prima dintre teme face trimitere la un subiect de antropologie culturală, specifică zonei balcanice. A doua temă se dorește a fi un omagiu adus reginei Maria. Florile de aur sunt o viziune subiectivă, contextualizată, cu trimitere la florile Raiului. Florile din ornamentica brâncovenească sunt, în același timp, și flori pe care le regăsim în grădinile de la Balcic.
Icoanele pe sticlă și panourile decorative sunt realizate în tehnica tempera pe sticlă – specifică picturii populare din Transilvania, din sec. XVIII-XIX – cu pigmenți și emulsie de gălbenuș de ou, cu foiță de aur și argint.
*
„Sfântul Gheorghe fără cal și fără balaur”, așa scria în într-un registru vechi de achiziții muzeale, referitor la o icoana pe lemn a sfântului reprezentat bust. Prin urmare, în credința populară este reprezentativă tema: Sfântul Gheorghe pe cal, omorând balaurul, aceasta fiind prima impresie vizuală, de evocare imaginară a icoanei unui sfânt militar al cărui nume se traduce prin „lucrător al pământului” sau „țăran”. Vara începea cu „Sângiorgiu” și se termina la „Sânmedru”; la fel perioada de transhumanță.
În plan simbolic, lupta cu balaurul a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, supranumit „Purtătorul de biruință” întruchipează, de fapt, lupta binelui cu răul, a victoriei sfântului asupra diavolului. Trebuie remarcat faptul că sunt și alți sfinți reprezentați în iconografie ca omorâtori de balauri: Sfântul Teodor Tiron și Sfântul Teodor Stratilat. Iar în context mai larg, sfinți militari reprezentați călare sunt și Sfântul Arhanghel Mihail Arhistrategul, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Sfântul Eustatie Plachida sau Sfântul Mina; pentru a numi dintre cei mai cunoscuți. La biserica Mănăstirii Sucevița, de exemplu, este o întreagă galerie a sfinților militari astfel reprezentați, în pictura murală.
Ca persoană istorică, agiografia consemnează faptul că Sfântul Gheorghe a fost martirizat pe vremea împăratului Dioclețian, în urma decretului de prigonire a creștinilor dat în anul 303. Conform Vieților Sfinților pe luna aprilie (23 aprilie) sfântul s-a născut în Capadochia, a rămas orfan de tată, s-a mutat cu mama sa în Palestina, a urmat cariera armelor și a făcut parte din garda împăratului Dioclețian. Mărturisind credința creștină este torturat și ucis prin tăierea capului. Această mărturisire se regăsește în Erminia picturii bizantine, care nu amintește uciderea balaurului.
Secvența cu balaurul, consemnată drept una dintre miununile sfântului (inclusiv în Legenda Aurea), provine dintr-o tradiție agiografică inserată ca o addeda. „Inspirată de o variantă agiografică apocrifă – pe care istoricii de artă, ertnologii și folcloriștii o pun în relație cu numeroase nuclee mitologice – , icoana s-a încetățenit atât de mult în conștiința creștină încât a devenit aproape singura reprezentare cunoscută a marelui mucenic” (Valeriu Anania, Cerurile Oltului).
Cultul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe este atestat încă din secolul IV, prin sanctuarul dedicat sfântului în Lida Palestinei. De aici cultul s-a răspândit rapid în Orientul creștin, fiind adoptat ca hram la biserici și mănăstiri. În plan social și politic, poate fi menționat rolul Sfântului Gheorghe ca sfânt protector al armatei, dar și al unor asociații, organizații politice sau chiar state. Sfântul apare reprezentat, de exemplu, pe steagul de luptă al lui Ștefan cel Mare.
Icoanele din această expoziție (pictate în tehnica tempera, cu foiță de aur și argint) reproduc, reinterpretează sau sunt inspirate din iconografia transilvăneană a secolelor XVIII-XIX. Se regăsesc icoane și motive iconografice din următoarele centre ale picturii pe sticlă: Nicula/ Gherla, Șcheii Brașovului, Laz, Lancrăm, Mărginimea Sibiului, Făgăraș. Sfântul Gheorghe omorând balaurul/ șarpe apare întotdeauna călare, cu sulița, cu o mantie roșie (cel mai adesea), roșul fiind și un simbol al muceniciei. În compoziție mai pot sa apară: prințesa care a fost salvată de la moarte, palatul, perechea imperială și curteni, slava divină, un înger (care în unele reprezentări aduce cununa muceniciei/ a biruinței), copilul salvat din robie, chivotul Bisericii; iar ca elemente de decor: torsada/ frânghia răsucită, motive vegetale și florale.
Această reprezentare cu caracter arhertipal a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe „Purtătorul de biruință” se întrupează în iconografie ca un arheu, un prototip eroic primordial. Din perspectiva antropologiei culturale, în cadrul proiectului: „De la Cavalerul Trac la Sfântul Gheorghe”, până acum au fost organizate 2 expoziții în parteneriat cu muzee care au în colecție artefacte reprezentand imaginea Cavalerului Trac: în 2021 la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța, iar în 2022 la Museikon (Muzeul Național al Unirii) din Alba Iulia. În acest sens, proiectul este deschis colaborarii și cu alte muzee din arealul balcanic, care au în colecție sau în proiecte de cercetare imaginea Cavalerului Trac.
*
Florile de aur pun în atenție detalii ornamentale din documente brâncovenești aflate, în special, la Arhivele Statului din România. Tema a fost dezvoltată pentru prima dată în 2018, într-o colaborare inedită, în cadrul proiectului „Motive ornamentale din documente brâncovenești”, coordonat de Asociația Culturală DAR Development din București; proiect dedicat marcării celor 330 de ani de la urcarea pe tronul Valahiei a Domnitorului Martir Constantin Brâncoveanu.
În contextul expoziției organizate la Castelul Reginei Maria de la Balcic, tema din 2018 este reinterpretată în semn de omagiu adus Reginei Maria, care aici, la malul mării, a proiecat o grădină paradisiacă.
––––––-
Simona-Teodora Roșca-Neacșu este lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă, secția Artă sacră, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba-Iulia, membru în Uniunea Artiștilor Plastici din România (Filiala Artă Plastică Religioasă și Restaurare), ICOM (Consiliul Internațional al Muzeelor) și Grupul Sfântul Ioan Damaschinul. Desfășoară o activitate didactică, publicistică și expozițională de promovare a iconografiei românești și de redescoperire a vechii iconografii creștine din diferite tradiții culturale.
Născută la Cluj-Napoca, în 3 octombrie 1976. Absolventă a Facultății de Teologie Ortodoxă, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, secția Patrimoniu Cultural (1999). Studii masterale de teologie (UBB), istoria artei (UBB) și sociologie (Universitatea București). Doctor în Teologie, Universitatea Babeș-Bolyai, cu teza: „Tematica icoanei pe sticlă din Transilvania. Secolele XVIII-XX”. Doctor în domeniul Arte Plastice și Decorative, Universitatea Națională de Arte, București, cu teza: „Grădini paradisiace în tehnica mozaic”. Muzeograf: Muzeul Etnografic al Transilvaniei (2003-2007).
Expoziții personale din ultimii ani: Museikon Alba-Iulia (2022, 2019), Muzeul de Istorie Naționala și Arheologie Constanța (2021), Casino Centrul de Cultură Urbană, Cluj-Napoca (2020), Cercul Militar, Cluj-Napoca (2017), Muzeul Țăranului Român, București (2014), „Christ Church Cathedral”, Dublin, Irlanda (2013); Odder, Danemarca (2012, 2013); Milano, Italia (2010), Palatul Parlamentului, București (2009) etc. Lucrarea în mozaic „Pomul Vieții”, Centrul de îngrijiri paleative Sfântul Nectarie, Cluj-Napoca (2012). Pictarea ciclului iconografic al unei biserici de lemn, în tehnica tempera pe sticlă (2009). Premiul I (2017), II (2014) și III (2012, 2019) la concursul: „Icoana Ortodoxă – lumina credinței”, secțiunea icoană pe sticlă, Patriarhia Ortodoxă Română.
Adaugă un comentariu