Ioana TOFF: Noua ordine mondială

Statele Unite și-au concentrat toate eforturile în sprijinirea financiară și militară a Ucrainei împotriva Rusiei, dar au neglijat alte regiuni ale lumii – în primul rând Orientul Mijlociu. În lipsa americanilor, aliații săi istorici și strategici din Golf – precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite – au început să caute alte țări care să le susțină interesele.

China, care tânjește să devină cea mai mare superputere globală, nu ar fi putut spera la o oportunitate mai bună. Profitând de vidul lăsat de SUA, Beijingul a mediat normalizarea relațiilor dintre cele mai importante două țări din regiune: Iran și Arabia Saudită. Decizia diplomatică a saudiților s-a dovedit a fi plină de satisfacții.

Iranul a oprit atacurile rebelilor Houthi iar SUA au fost nevoite să recunoască importanța strategică a Arabiei Saudite, dându-i undă verde să dezvolte un program nuclear civil. Intervenția americană a venit, totuși, târziu. Arabia Saudită și-a diversificat deja alianțele, deoarece a simțit că nu se poate baza doar pe Statele Unite. În plus, după retragerea dezastruoasă din Afganistan, SUA au pierdut teren în Irak, care este astăzi o colonie iraniană de facto. Recentele întăriri navale și terestre ale Americii în Siria și Golful Persic nu vor schimba acest fapt.
Între timp, China continuă să-și consolideze rolul politic și economic în regiune. Ambasadorul Chinei la Teheran, Chang Hua, a subliniat recent că cooperarea chinezo-iraniană este la apogeu. Transporturile de petrol ale Iranului către China s-au triplat în ultimii trei ani iar Arabia Saudită investește miliarde de dolari în industria petrochimică a Chinei.

Chiar și premierul Benjamin Netanyahu are planificată o vizită la Beijing. Pentru țara noastră, China este, de asemenea, valoroasă, fiind un canal de dialog cu Rusia.

SUA au făcut presiuni asupra Israelului să vândă Germaniei sistemul de apărare antirachetă „Săgeata”, care va ajunge, probabil,în Ucraina. Acest lucru nu va fi primit cu ușurință de ruși, care operează în Siria. De ani de zile, a existat un acord tacit între cele două țări care a permis Israelului să vizeze milițiile susținute de Iran în Siria, dar acest lucru s-ar putea deteriora dacă sistemul de apărare al Israelului ajunge în Ucraina. Acesta este motivul pentru care primul ministru se grăbește să „diversifice” alianțele globale.

Se pare că marile puteri se bucură din plin de anumite beneficii ale războiului: China dorește ca actualul conflict să continue, deoarece consumă energia Americii și dă timp Partidului Comunist să-și consolideze poziția față de Washington. Același lucru se poate spune și despre Rusia. Conflictul din Ucraina a oferit Moscovei o oportunitate unică de a conduce lupta împotriva „neocolonialismului” și a „imperialismului” pe continentul african și în alte părți, așa cum făcuse pe vremea Uniunii Sovietice.

Deocamdată, în ciuda sancțiunilor occidentale și a războiului, Rusia „și-a menținut capul deasupra apei”, în mare parte datorită împrumuturilor susținute de stat, subvențiilor și vânzărilor de petrol și gaze către China.

Cu Statele Unite practic absente la nivel global, au apărut noi puteri. Aceste puteri nu au încă influența pe care o au americanii, dar ele cresc totuși în mod constant, pe măsură ce dominația Washingtonului este în declin. În consecință, alegerile prezidențiale din SUA din 2024 vor fi decisive pentru a determina dacă excepționalismul american va supraviețui, așa cum sperăm că va supraviețui, sau dacă se va prăbuși total și va lăsa loc ordinii mondiale „multipolare” pentru care China și Rusia lucrează din greu