Ioana TOFF: 7 octombrie negru

La 50 de ani de la Războiul de Yom Kippur, Israelul este târât din nou într-un conflict violent în care deja au murit peste 900 de persoane, 2800 rănite și peste 150 răpite. Istoria nu ne-a învățat nimic; greșelile s-au repetat și vestita armată israeliană, Tzahalul, împreună cu serviciile de securitate Shabak și Mossad, au fost prinse de inamic cu „nădragii în vine”.

Este incredibil cum una dintre cele mai puternice armate din lume, alături de serviciile de informații cele mai bine pregătite de pe planetă, au fost pur si simplu îngenuncheate de forțele teroriste Hamas, sprijinite de Iran.

Prima gafă este, bineînțeles, în domeniul contrainformațiilor; a doua – despre cum a fost încălcată granița, a treia este ușurința cu care au fost luați ostatici în Gaza și a patra gafă este reacția lentă a Tzahalului. Bariera de securitate din Gaza a costat trei miliarde și jumătate de șekeli. Deasupra pământului, sub pământ, senzori, camere, totul a fost făcut folosind ultimele descoperiri tehnologice. Sâmbătă, odată cu izbucnirea războiului, gardul s-a prăbușit ca un zid de hârtie. Gardul nu este de vină, oamenii sunt de vină; când nimeni nu urmărește situația și nimeni nu intervine, nu există niciun obstacol. Abia sâmbătă după-amiază, Forțele Aeriene au ridicat 40 de avioane pentru a bloca trecerea din Gaza spre Israel dar întârzierea a fost fatală. Forțele de Apărare Israelului cer în prezent publicului să nu-i critice. Șeful Statului Major și generalii ar trebui lăsați să se concentreze pe lupte. Investigațiile vor veni mai târziu. „Taci și trage”, a scris regretatul Amiram Nir la începutul Primului Război din Liban. După ce Tzahalul va fi reușit să curețe grupurile de teroriști din comunitățile din jurul Gazei, sarcinile care le vor fi solicitate în zilele următoare sunt complexe și foarte grele. În primul rând este problema prizonierilor din Gaza și problema descurajării pe celelalte fronturi. Războiul trebuie condus cu o minte curată. Orice altceva este mai puțin urgent. Deocamdată avem gustul amar al unei rușini pe care Tzahalul nu a cunoscut-o niciodată. Gafa de Yom Kippur s-a soldat cu un număr mai mare de oameni uciși, fără comparație. Dar în războiul din 1973 ne-am confruntat cu cele mai mari dintre armatele arabe, nu cu o organizație teroristă de rangul doi. Din acel război dureros a ieșit o pace care dăinuie și astăzi, la 50 de ani de la încetarea focului. Este greu de văzut acum cum vom ieși din acest război.

Deocamdată suntem șocați de acest lung lanț de gafe. Parcă nu am locui în Israelul de care suntem atât de mândri. În 2006, după răpirea celor doi soldați de către Hezbollah, avioanele Forțelor Aeriene au transformat Dahieh, cartierul șiit din Beirut, într-un morman de ruine. Bombardamentul a fost eficient. Aparent, o acțiune similară este cerută în Gaza: nu există niciun impediment operațional în acest sens.

Întrebarea este ce obiective ne atingem prin bombardarea Gazei. Ne-am săturat de încercările repetate de a da o lecție Hamasului prin bombardamente aeriene. Iar evenimentele oribile de sâmbătă dimineața sper că au lămurit pe toată lumea că această organizație teroristă nu poate fi îmblânzită. Deocamdată ne plângem morții.