AFnews
După masacrul din 7 octombrie, cabinetul Netanyahu este hotărât să doboare Hamas iar tancurile israeliene comasate la graniţa cu Fâşia Gaza sunt gata să intre pe teritoriul inamic. Se pregăteşte ceea ce pare a fi cea mai mare operaţiune terestră a Tzahal din ultimele patru decenii.
Forţele Aeriene Israeliene au survolat Fâşia Gaza împreună cu comandanţii forţelor terestre pentru a-i familiariza cu teritoriul şi pentru a le oferi o vedere de ansamblu asupra teritoriului în care urmează să se desfăşoare armata. Obiectivele strategice ale operaţiunii sunt bine definite. În cabinetul de război a circulat un document care stabileşte patru obiective principale: răsturnarea guvernului Hamas, distrugerea capacităţilor sale militare, eliminarea ameninţării teroriste din Fâşia Gaza asupra Israelului, efort maxim pentru a rezolva problema ostaticilor şi apărarea graniţelor Israelului şi a civililor.
Dar această invazie care ameninţă supravieţuirea Hamas, este foarte probabil să-i determine pe terorişti să se asigure că ostaticii nu se vor mai întoarce niciodată acasă. Întotdeauna schimburile de prizonieri s-au făcut cu eliberarea unui număr mare de terorişti. Este totuşi posibil ca unii dintre hamasnici să dorească să-şi salveze pielea şi să dea ostatici în schimbul propriei vieţi, dar e puţin probabil ca aceasta să se întâmple pe scară mare.
Scopul principal al războiului este stârpirea Hamas şi încetarea dictaturii sale asupra Fâşiei Gaza. Israelul intenţionează să taie capul şarpelui, considerând că restul corpului se va destrăma fără conducerea sa superioară şi infrastructura de bază. Acest plan ar putea decurge iniţial fără probleme, deoarece infrastructura teroristă va fi dezrădăcinată şi mii de hamasnici vor fi lichidaţi. Tzahalul va pune un accent deosebit pe uciderea liderilor de vârf ai Hamas – Yahya Sinwar şi comandantul aripii militare Mohammed Deif, pe care ofiţerii noştri îi numesc deja „oameni deja morţi”.
Dar, aşa cum au învăţat SUA în Irak şi Afganistan, doborârea grupurilor extremiste nu înseamnă că ele vor dispărea definitiv. Ar putea fi nevoie de o ocupare extinsă a Fâşiei pentru a localiza liderii Hamas şi pentru a le distruge capacităţile militare. Iar aceasta îi va expune pe soldaţii noştri la atacuri de gherilă şi responsabilitatea gestionării unei populaţii ostile, fapt pe care Israelul a încercat cu disperare să-l evite de când s-a retras din Liban în 2000, după o ocupaţie de 15 ani.
Mai rămâne şi întrebarea ce organizaţie va conduce Fâşia după Hamas. După ce s-a retras unilateral în 2005, Israelul cu siguranţă nu vrea să-şi asume responsabilitatea pentru 2 milioane de civili săraci şi ostili. Autoritatea Palestiniană, nepopulară peste tot, nu poate fi văzută la putere în Gaza ocupată de tancurile israeliene. Aşa ajungem la Iran, care se va grăbi să umple orice vid lăsat de absenţa Hamas, la fel ca şi grupurile jihadiste afiliate.
Sunt probleme dificile pe care va trebui să le rezolve cabinetul de război al prim-ministrului Benjamin Netanyahu. Până atunci, Tzahalul trebuie să demonstreze că ştie să proiecteze o campanie militară prin care să-şi realizeze obiectivele de război şi că avem o forţă capabilă să ducă acea campanie.
Mult succes, Tzahal!
Adaugă un comentariu