Kristian Pabin: O scurtă istorie a Muzeului Preparandiei din Arad

Încă de la începutul secolului al XIX-lea, la Curtea de la Viena exista o preocupare față de situația școlară îngrijorătoare din Imperiu, astfel că pe 12 februarie 1810 a fost numit ca inspector al tuturor școlilor confesionale ortodoxe agentul de curte Uros Nestorovici. Observând frecvența redusă din școli, acesta a propus înființarea a trei școli normale de formare a învățătorilor (preparandii): la Pesta pentru greci, la Sânandrei pentru sârbi și la Arad pentru români. Împăratul Francisc I aprobă propunerea lui Nestorovici pe data de 17 septembrie 1812 fiind conștient de utilitatea acestor școli făcute după modelul francez (prima școală de acest fel fiind deschisă la Strasbourg, în 1810). Astfel, la data de 3/15 noiembrie 1812 încep cursurile Preparandiei din Arad.

De la început, Preparandia a beneficiat de aportul unor dascăli eminenți, precum Constantin Diaconovici Loga (profesor de limba română, stilistică și cântare religioasă), dr. Iosif Iorgovici (profesor de matematică și geografie, doctor în filozofie), Ioan Mihuț (profesor de pedagogie, metodică și religie).

Seniorul (directorul) acestei instituții a fost de la început Dimitrie Țichindeal (catehetul – profesor de religie) pe care marele poet Mihai Eminescu, în poezia „Epigonii”, l-a catalogat „Cichindeal gură de aur”, subliniind importanța covârșitoare pentru promovarea culturii națiunii valahe.

La scurt timp, în 1815, acesta a fost destituit, deoarece împreună cu Moise Nicoară (născut la Jula, în 1784), s-au implicat în mai multe misiuni pline de riscuri și jertfe pentru schimbarea episcopului sârb cu unul român, a introducerii limbii române în biserică și a grafiei latine în locul celei slavono-chirilice. În această luptă a învățătorilor condusă de Țichindeal și Nicoară, s-au alăturat și primii absolvenți ai cursurilor Preparandiei printre care s-a aflat și Moise Bota din Jula.

Acesta a publicat în 1820, la Timișoara, în premieră pentru literatura didactică românească, cartea „Abecedar cu litere latine”. Pe lângă munca de dascăl eminent ce a desfășurat-o în Timișoara, Lipova, Giroc și Ciacova, acesta a fost autorul a două dicționare româno-maghiare cu destinație didactică sub denumirea „Graiul Român” și multe alte scrieri. La 35 de ani de la înființarea Preparandiei, Moise Bota a ținut un discurs înflăcărat: „Că de nu era Preparandia, astăzi erai român zăuitat, cu preoțime întunecată în dormul greu nădușit, fără nici un respect; iar acum ai vază… căci Preparandia ți-au deschis ochii către luminare, ți-au deșteptat preoții de-ți cultivează fiii și te-au preagătit către înaintarea naționalității tale…”.
Eforturile lui Dimitrie Țichindeal, Moise Nicoară, ale Preparandiei și preoțimii satelor, ale comunităților românești din părțile Aradului, Banatului și Crișanei, au fost încununate de succes în anul 1829, când a fost instalat primul episcop al Aradului în persoana lui Nestor Ioanovici.

Între anii 1814–1922, cursurile Preparandiei din Arad au fost absolvite de un număr de 3693 de tineri, dintre care 204 au fost femei tinere. Un efectiv de 75 de cursanți (5 femei) proveneau din localități de pe teritoriul actual al Ungariei. Dintre aceștia, 38 au fost din Jula, opt din Bătania, cinci din Micherechi, patru din Chitighaz, patru din Cenadul Unguresc, patru din Vecherd și ceilalți din alte localități maghiare.

Majoritatea absolvenților au ajuns să instruiască școlarii din localitățile în care s-au născut, contribuind decisiv la emanciparea populației. Din rândul acestora mai amintim încă doi absolvenți din anul 1838: Papp Teodor și Petru Mândruțău. Primul urmează studiile Seminarului Teologic din Arad și astfel la vârsta de 19 ani avea deja dublă specializare de învățător și preot. Apoi urmează cursurile facultății de științe juridice din Pesta, unde între anii 1842–1850 a fost angajat la biserica românească greco-neunită ca și cantor.

Paul Duma este un alt învățăcel al Preparandiei arădene, născut la Hódmezővásárhely în anul 1830. Acesta a fost cel mai apreciat dascăl din localitățile în care a predat: Seleuș, Beliu și Ineu.

Cele cinci absolvente ale școlii din Arad sunt Ecaterina Suciu din Chitighaz (în 1882), Hortensia Popovici și Ana Lavinia Cornea din Jula (1920), Cornelia Murășan din Bichiș-Ciaba (1921) și Ana Purgea din Jula (1922).

Clădirea Preparandiei numită inițial „Clădirea cu cap de căprioară” a fost pusă la dispoziție și apoi donată dascălilor în 1824, de către Sava Arsici, care a fost de două ori primarul Aradului. La început, cursurile s-au desfășurat în două săli, fiind pregătiți aici atât învățătorii cât și preoții până în anul 1822, când s-a înființat Seminarul Teologic Român din Arad.
Pentru o întoarcere în timp și pentru a simți fiorii clipelor istorice e deajuns să vizitați edificiul din Arad, de pe strada Preparandiei nr. 13, de luni până vineri, între orele 08.00 și 16.00. La subsol puteți admira obiecte și mobilier didactic recondiționat, vechi de mai bine de 100 de ani, o catedră, abace, instrumente muzicale, uniforme, obiecte de scris din perioada 1930–1940. La etaj sunt expuse cărți vechi, tablouri cu dascălii Preparandiei, fotografii vechi cu elevi și profesori. Deasemenea, tot aici mai sunt expuse fotocopii ale unor documente aflate în arhivele școlilor din Arad.

Anton Ilica spunea în lucrarea sa „Istoricul Preparandiei din Arad” că „nu există școli fără învățători și nici dascăli fără învățătură”.

Un articol de
Kristian Pabin, student la UAV Arad, specializarea Jurnalism