Carmen Dimitriu: Primăvară israeliană

O briză răcoroasă , un aer mângâietor te învăluie, odată cu imaginea albastră a cerului senin, unit cu albastrul mării, în prima zi a lui martie, la Haifa. Tristețe dar și bucurie, deznădejde , dar și speranță, zâmbete, dar și lacrimi în colțurile ochilor se amestecă pe chipurile evreilor români din comunitatea de la Haifa, strânși aici, la biblioteca românească, în această primăvară. La chemarea Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română, ne-am adunat să celebrăm frumoasa tradiție românească de Mărțișor, pe care comunitatea de aici nu a uitat-o, iar firavul mărțișor, dar puternic prin simbolul lui, ne dă puterea să credem și speranța că , odată cu primăvara va veni și PACEA atât de mult așteptată. De la solstițiul dramatic, al trecutei toamne israeliene, am ajuns la zilele premergătoare echinocțiului, pe care toată lumea îl așteaptă ca pe o reînviere nu numai a naturii în primăvară, dar și a sufletelor greu, greu încercate, a binelui și a păcii pe care le dorim din nou în frumoasa țară Israel. Iar Mărțișorul, numit așa de la Marte, zeul roman al războiului care a dat și denumirea lunii în care se sărbătorea începutul anului agrar , odată cu ”idele lui Marte”, devenit în limba română ”Martie”-”Mărțișor”- se vrea astăzi de bun augur pentru o renaștere a păcii și a bucuriei. Simbolul gingașului , dar și curajosului mărțișor , semnificația lui, nu au legătură cu zeul războiului, la nivel semantic, dar etimologia cuvântului se îmbină astăzi dramatic cu sensul.

Mărțișorul, un pandativ prins de două fire împletite, unul alb și unul roșu, care se dăruiește și se prinde în piept în prima zi a lui martie, are o tradiție ancestrală, avându-și originea în celebrarea obiceiurilor agrare, cu funcția de a aduce belșugul, purificarea, protecția, vindecarea sau de a fi martorul iubirii, prieteniei, sincerității, dorinței de bine. Șnurul mărțișorului semnifică unitatea contrariilor; el contopește roșul ce reprezintă focul, aurul, răsăritului soarelui și esența feminină -cu albul ce simbolizează seninul văzduhului, zefirul, mișcarea norilor, cerul nemărginit, credința, candoarea zăpezii și voinicul-firavul ghiocel, (prima floare a primăverii) fiind asociat principiului masculin.

Tradiția milenară a Mărțișorului rămâne mereu fascinantă și este întotdeauna o bucurie pentru cei ce o practică, o cunosc sau pur și simplu își amintesc copilăria. Și nu ne putem aminti de copilărie fără poveștile lui Creangă, el însuși supranumit ”mărțișorul literaturii române” deoarece s-a născut pe 1Martie, 1837.

În România, la 1 Martie este o adevărată atmosferă de sărbătoare. Străzile și piațetele, centrele orașelor, sunt pline de tarabe cu mii de mărțișoare și cu flori, la orice colț. Persoanele de orice vârstă, bărbați, femei, copii, cumpără mărțișoare și flori, pentru a le dărui, cu urări de primăvară frumoasă, au mărțișoare în piept sau firul roșu și alb legat ca o brățară la mână
( credințele vechi îi acordau puteri magice, protectoare); e un du-te vino peste tot, se aud râsete, cântece de dragoste și speranță, familiile își duc copiii la cofetărie, cafenelele sunt pline pe terasele redeshise, odată ce se simte aerul primăvăratic.

Ca un ”deja vu”, forfota, bucuria și energia mărțișorului au fost aduse în sala frumoasă, plină cu rafturi de cărți românești, devenită neîncăpătoare, a bibliotecii din Haifa. Mărțișoare împletite manual, croșetate, așa cum făceau bunicile pe vremuri, dulciuri, măiestrite, după rețete românești, momente muzicale și poetice, cuvinte de suflet, fundița galbenă a speranței zilelor acestora -devenită mărțișorul speranței israeliene ( ”Aduceți-i acasă!”), întâlniri de suflet, schimburi de impresii, rostogolirea ghemului cu amintiri, toate s-au adunat în două ore magice, pline de esență și devenite prea puține pentru a depăna firul poveștilor ce ne-au împresurat de la sine. Mărțișoarele aduse din România și dăruite tuturor celor adunați, au adus zâmbete pe chipurile lor și pofta de a răsfoi prin amintiri.

Mărțișorul a devenit, pe 1 Martie la Haifa, un ambasador cultural, și un ambasador al păcii, în această tristă, dar frumoasă primăvară israeliană.

Lector Dr. Carmen Dimitriu
Institutul Limbii Române -București /Ministerul Educației
Universitatea din Tel Aviv, Departamentul de Limbi Străine, Lectoratul de Limba Română