AFnewsMănăstirea Albotina reprezintă o comoară istorică și spirituală a românilor de lânga Dii (Vidin) și a intregii Bulgarii, o mănăstire rupestră medievală aflată într-un peisaj natural impresionant, învăluită în legende și istorii ale vremurilor trecute. Situată pe malurile râului Topoloveț, între satele Gradeț și Rabrovo, această mănăstire, în prezent inactivă, deschide o fereastră spre trecutul religios și cultural al regiunii.
Complexul mănăstirii, construit în calcarele masivului din nordul râului, la o înălțime de aproximativ 25 de metri, folosește, în mod ingenios, peșterile naturale și profilele de piatră pentru a crea spații sacre și de locuire. Accesul către mănăstire se desfășoară pe un drum abrupt și îngust, de nisip, marcat de vestigii istorice precum Haiduk Cheshma, o cișmea legendară care alimenta cu apă locuitorii și vizitatorii de-a lungul secolelor.
În timpul său de glorie, în secolul al XIV-lea, mănăstirea Albotina era un centru monastic activ de isihaști, așa cum sugerează fragmentele păstrate ale frescelor și inscripțiile descoperite în incintă. Descoperirea a 29 de morminte creștine de tip sarcofag, cioplite în stâncă, demonstrează că mănăstirea era considerată un loc de odihnă veșnică dorit atât de clerici, cât și de laicii înstăriți. Arheologul Valo Valov din Muzeul de la Vidin, în cercetarile lui de prin anii 70 ai secolului trecut, consideră că este o necropolă regală a Țaratului de Vidin din secolul XIII-XIV iar în apsida de dreapta se afla mormântul Sfintei Teofana Basarab. Acest lucru atestă reputația și importanța spirituală a mănăstirii în vremurile medievale.
Biserica principală a mănăstirii, situată în partea concavă a masivului stâncos, este un exemplu de arhitectură rupestră remarcabilă. Biserica, cu trei apside, este orientată de la vest la est conform tradiției ortodoxe, iar prezența unui baptisteriu sugerează nu doar utilizarea sa pentru slujbe monahale, ci și pentru liturghii publice.
În cadrul complexului mănăstirii Albotina, se remarcă și alte clădiri, cum ar fi chilii pentru călugări, bucătăria, pivnița și depozitele, indicând faptul că aici trăia o comunitate monastică organizată și activă în trecut. Rezervoarele de apă, esențiale pentru viața de zi cu zi, sunt alte elemente care se adaugă la complexitatea și funcționalitatea acestui ansamblu rupestru.
Numele precis al bisericii mănăstirii este necunoscut, dar se presupune că aceasta ar fi fost dedicată învierii lui Isus, bazându-se pe tradiția locală de a juca hora în memoria celor decedați în a doua zi de Paști. Această practică, împărtășită și cu comunitatea românească din zonă, subliniază importanța socială și spirituală a mănăstirii în viața comunității locale de-a lungul secolelor.
Cu toate că mănăstirea Albotina a trecut prin perioade de abandon și jaf de-a lungul timpului, ea a fost recunoscută oficial ca monument de cultură încă din anul 1927, subliniindu-se importanța ei pentru patrimoniul cultural și istoric al Bulgariei. Astfel, această mănăstire rupestră rămâne nu doar un loc fascinant pentru cercetare și explorare, ci și o mărturie vie a trecutului spiritual și arhitectural al regiunii.
Adaugă un comentariu