AFnews
Publicat la 30.04.2024 la ora 06:30
Este greu să ilustrezi imaginea lașității elitei mai clar decât a făcut-o săptămâna trecută conducerea Sciences Po Paris. Pe scurt: câteva sute de studenți blochează instituția, afirmându-și solidaritatea cu cei care ocupă Universitatea Columbia, unde îi pedepsesc pe „sioniști”, laudă o Palestină „liberă, de la râu la mare” (ceea ce înseamnă eradicarea Israelului) , și unde manifestările de antisemitism sunt în creștere. Mai rău, aceiași studenți se expun, cu mâinile vopsite în roșu, ceea ce, pentru oricine a fost interesat de subiectul israeliano-palestinian, este o referire bine stabilită la evenimentele din Ramallah la 12 octombrie 2000, acoperite cu sângele a doi soldați israelieni linșați de mulțime… Pe de altă parte, nu-i auzim, desigur, pe acești studenți plini de sentimente bune, cerând eliberarea ostaticilor, cu atât mai puțin condamnând sau chiar regretând pogromul din 7 octombrie, 2023.
Nimic nu-i împiedică, evident, să susțină cauza palestiniană (care, de altfel, merită o soartă mai bună). Doar că ne este foarte greu să distingem, cum se disociază, în mod fundamental, discursul lor, de cel al Hamas.
Câtă obediență…
Și ce credeți că a făcut conducerea Sciences Po Paris? Ea a negociat cu acești oameni și a publicat un comunicat de presă care, dacă lucrurile merg prost, va merita să fie inclus în cărțile de istorie. În mod clar, Jean Bassères, director interimar, a fost de acord să deschidă o „discuție” cu privire la cererile lor, inclusiv „investigarea parteneriatelor școlii cu universități și organizații care sprijină statul Israel”. Sciences Po Paris consideră, așadar, acceptabil să „discute” legăturile sale cu universitățile israeliene (de asemenea puncte fierbinți ale protestului anti-Netanyahu)… Acest domn Bassères, director preasupus, este un Dudard magnific…
Dudard? Este numele unui personaj din Rhinoceros. Celebra piesă a lui Ionesco (creată în 1959) a fost scrisă pentru a relata ascensiunea fascismului apoi a comunismului, dar trebuie să credem că sfera sa este universală. Dudard este personajul care întruchipează în piesă orbirea voită și lașitatea unor așa-zide argumente: se luptă să nu înfrunte realitatea: „Trebuie să încercăm mereu să înțelegem”; „Putem ști unde se termină normalul și unde începe anormalul? » ; ,,Trebuie sa vorbim”…
Incultură sau necinste?
„Rinocerita” cu siguranță nu afectează doar Sciences Po Paris și nu doar lumea academică. Unul dintre exemplele recente ale acestei epidemii este această emisiune uluitoare, de la sfârșitul lunii martie, la France Inter, intitulată „Este antisionismul neapărat antisemitism? „. Răspunsul, dat imediat, a fost, desigur, nu. Afirmația a fost apoi susținută de un panel în principal din stânga radicală. Programul, bine organizat, a evitat cu grijă să pună această întrebare centrală: de ce este necesar să te numești „anti-sionist” pentru a te opune politicilor lui Netanyahu, sau chiar pentru a cere revenirea la granițele din 1967? De ce să folosim un termen care, precum celebrul „de la râu la mare”, evocă într-un mod mai mult sau mai puțin subliminal eliminarea Israelului? Mai presus de toate, pe o temă ca aceasta, acest program care se mândrește cu abordarea ideilor, a reușit isprava de a nu-l cita, în cincizeci de minute, pe gânditorul care a avut, poate, cel mai mare impact asupra acestui subiect, Vladimir Jankélévitch! Acesta din urmă scrisese, în ,,L’Imprescriptible”, aceste rânduri, care au rămas celebre: „Antisionismul este un antisemitism justificat, făcut în sfârșit accesibil tuturor. Este permisiunea de a fi antisemit din punct de vedere democratic.” Nici un cuvânt despre Jankélévitch, chiar ca să dezbatem, care trebuia spus… Incultură sau necinste?
În Rhinoceros, este vorba despre capturarea stației de pompieri de către pachiderme, schimbând echilibrul de putere, ceea ce îl radicalizează pe Dudard. Din 7 octombrie 2023 asistăm la același fenomen: mișcări „anti-sioniste”, susținute din ce în ce mai mult de stânga radicală, cu LFI în frunte, și în cele din urmă prea puțin contrazise – unde sunt, de exemplu, adversarii lor la Sciences Po? –, mișcări care câștigă încredere și creează nebunie. Și, în mod logic, Dudarzii vremurilor noastre sunt de două ori mai zeloși în a nega realitatea. (Traducere: Irina Airinei)
Adaugă un comentariu