Dr. Gabriela Enea Elekes: Festivalul Aici -Acolo, ca o întoarcere la un izvor tămăduitor

În zilele de 24–26 mai, la București, a avut loc cea de a șaptea ediție a Festivalului Aici-Acolo, dedicat Zilei Românilor de Pretutindeni. Evenimentul este organizat în fiecare an de către Departamentul Românilor de Pretutindeni, sub patronajul președintelui României.
În acest an au participat peste 500 de români din afara granițelor, sosiți din 34 de țări, din toate colțurile lumii, printre care şi câţiva români din Ungaria. Inițiatorii și organizatorii evenimentului și-au propus ca prin acesta să creeze punți de legătură între artiști, reprezentanții asociațiilor românești din lume, oamenii de afaceri, cercetătorii, medicii, profesorii din țară și din străinătate, care împreună pot demara proiecte benefice pentru românii de pretutindeni. Acest aspect a fost evidențiat de către Sandra Pralong, consilier de stat la Departamentul pentru Relația cu Românii din Afara Granițelor, din cadrul Administrației Prezidențiale.
Deschiderea evenimentului a avut loc la Patriarhia Română, după care a urmat un program la Muzeul Satului. În deschiderea festivalului, Gheorghe Cârciu, secretar de stat la DRP, a arătat că „în pofida distanțelor care ne despart, ne unesc dorul de casă, tradițiile și valorile românești. Să nu uităm niciodată că împreună suntem România”. În cea de a doua zi, participanții au fost primiți în Sala Parlamentului României, de către Gheorghe Cârciu, împreună cu Sandra Pralong și reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române din diaspora. Cuvântul de deschidere din partea organizatorilor a fost rostit de către PS Siluan, Episcopul Românilor din Ungaria, care a precizat că și el este român care trăiește de mai multi ani în afara granițelor țării. A arătat că, după schimbările din 1989, fenomenul migrației în România a depășit nivelul obișnuit în vreme de război. Românii au reușit să-i cunoască de aproape pe englezi, francezi, spanioli, austrieci și sunt așezați în fibra acestor națiuni. Sunt cei mai buni mesageri ai faptului că românii sunt harnici, talentați, răbdători. Și oricât de departe ar fi ajuns, atât geografic, cât și din punct de vedere al poziției profesionale, ei nu-și uită rădăcinile și nu-și trădează ADN-ul românesc. A mai subliniat că, din păcate, o caracteristică valabilă și azi este că românii nu sunt uniți. De aceea a îndemnat pe toți românii la unitate, înțelegere, la rugăciune, pentru că sunt vremuri în care e nevoie de înțelepciune, nimeni nu e perfect, renunțarea la orgolii, viața este scurtă, iar cele materiale oricât de necesare, sunt trecătoare. I-a îndemnat pe români să nu uite că „România e țara noastră, cuibul de unde ați plecat și care vă așteaptă să vă întoarceți”. A îndemnat la rugăciune pentru unitate și pace, pentru ca în fruntea țării să ajungă acei conducători demni de avuția și frumusețile țării și de calitățile poporului.
Cu spiritul său practic și carismatic prin care s-a făcut cunoscut și iubit în comunitățile românești din străinătate, Gheorghe Cârciu a propus un dialog deschis, direct și la obiect, care să poată deschide portițe noi pentru colaborare. Unul dintre reprezentanții românilor din Italia a întrebat de ce există doar un departament și nu un minister pentru cei 8 milioane de români stabiliți în străinătate, subliniind că cei 4 deputați și 2 senatori nu pot reprezenta suficient românii de pretutindeni. Reprezentanții instituțiilor românești din Italia consideră că românii de pretutindeni trebuie să fie mai bine reprezentați în Parlament. Un om de afaceri din Roma, român din Basarabia, a arătat că după ce și-a deschis o afacere prosperă acolo, a decis să se implice și în rezolvarea problemelor din diaspora, considerând că acestea nu pot fi înțelese decât de cineva care a cunoscut din interior comunitatea.
Reprezentanți ai românilor din Germania au cerut o vizită la Hanovra a oficialilor români, subliniind că 13000 de români sunt stabiliți în acest oraș german, pe lângă cei 100.000 de români care trăiesc în zonă. Ei au precizat că în această vizită nu așteaptă politicieni, ci oameni. Ca semn că în acea parte a Germaniei există o comunitate românească tradițională, au oferit secretarului Departamentului o iie confecționată de un meșter popular român din Nürnberg. Un profesor și jurnalist român din Grecia a cerut susținerea proiectelor mass-media.
Din Valea Timocului, un poet și scriitor român, urmaș al românilor rămași pe pământ strămoșesc, numiți și vlahi, a subliniat că cei 12 studenți care vor studia cu bursă în țara-mamă reprezintă cel mai valoros dar pe care-l pot primi din țara-mamă. Totodată și-a expimat nemulțumirea și indignarea față de atitudinea conducerii consulatului român de care aparțin. Această nemulțumire a fost exprimată și de o româncă stabilită în SUA, lucrător la o bancă, care a cunoscut întâmplător români care vor să se repatrieze și nu pot lua legătura cu consulatul român, dotat cu tehnică ultramodernă, dar care este inaccesibil pentru cetățenii proprii, care în străinătate au nevoie de consultanță juridică. În această ordine de idei, mai multi români prezenți la forum și-au exprimat nedumerirea că la eveniment Ministerul Afacerilor Externe nu este reprezentat. În acest fel ar putea să i-a contact direct cu problemele care există în unele comunități românești din afara granițelor. Un reprezentant al românilor din Finlanda a dat o turnură nouă forumului din Sala Parlamentului. A precizat că el este român născut la Bacău și trăind în această țară nordică a ajuns, cum e firesc, să-i cunoacă pe acesția. Am aflat astfel că 36 % din populația Finlandei și-a părăsit țara. Deși populația de acolo ar avea multe de obiectat, o zicală de pe-acele meleaguri spune: „Ce-i la noi e căpșună, ce-i la vecini, e mătrăgună”.
Președinta cunoscutei asociații UNIFERO din Atlanta a spus că fiecare dintre românii care au plecat din România, au dus cu ei sămânța de dumnezeire din pământul strămoșesc și „nu au vândut pupăza familiei vecinului”. Asociația s-a implicat în editarea unui manual de limba română, în engleză, italiană și franceză, care să vină în sprijinul copiilor și părinților români. A mai precizat că venirea acasă e ca săgeata lui Zenon, nu ajunge niciodată la țintă.
S-a mai arătat rolul deosebit al Bisericii Ortodoxe prin activitatea misionară din afara granițelor, cele 700 de parohii care funcționează azi în afara României, fiind o alinare pentru românii din străinătate. Un preot paroh din Elveția a arătat că problema principală a românilor strămutați de pe pământul strămoșesc este păstrarea identității. A mai precizat că Europa are ca fundament un monoteism iudeo-creștin, iar în ultimul timp asistăm la distrugerea familiei clasice. În Elveția sunt stabiliți 40.000 de români în serviciul cărora au fost înființate 13 parohii și 2 mănăstiri, care ajută la păstrarea identității culturale și de neam. Datorită faptului că timpul acordat dialogului din Sala Parlamentului s-a dovedit prea scurt, pentru cei care au solicitat s-a mai dat posibilitatea expunerii problemelor din comunitățile lor, direct la Departament, în prelungire, luni, 27 mai.
Cea de a doua zi a festivalului s-a încheiat la Ateneul Român cu un spectacol care a îmbinat zona consacrată a muzicii clasice cu cea a creației contemporane românești. Duminică, 26 mai, la Opera Română, în prezența reprezentanților administrației prezidențiale, a prim-ministrului Marcel Ciolacu, a fost serbată Ziua Românilor de Pretutindeni, stabilită încă din anul 2015, pentru utima duminică din luna mai. Mesajul premierului României a fost surprinzător: „Nu am nicio reținere să spun că acesta este principalul eșec al clase politice românești de după Revoluție. Iar ca exponent vremelnic al acestei clase politice, dar – în primul rând – ca om, vă rog să îmi permiteți să îmi cer scuze că n-am putut mai mult și mai bine. Vă cer iertare pentru că n-am fost în stare să vă ținem acasă”.
Pe parcursul celor trei zile s-a simțit încărcătura emoțională, fiecare venind cu propriul său bagaj de experiențe, trăiri și nu rareori cu probleme. Fiecare a recunoscut că, și aici, și acolo, în depărtarea în care i-a trimis destinul, sunt probleme, nu este ușor, dar pentru cei din afara granițelor se adaugă și dorința și necesitatea de a se integra, de a înțelege și respecta legile țării adoptive. Revenirea acasă este ca întoarcerea la un izvor tămăduitor, care te vindecă de toate bolile și dorurile și îți dă putere să te întorci în acea depărtare care a devenit între timp un alt acasă. O pendulare între itthon și otthon, de care nu te mai vindeci niciodată, pentru că în funcție de unde te afli, ele pe rând sunt, aici și acolo, mereu tânjești după celălalt acasă rămas în urma ta.