Cu Maria Dohotaru despre..povestea cărții dintre dealuri…

Un interviu de CORINA VLAD DIACONESCU

Deși o cunosc de peste 20 de ani, timp în care am devenit prietene bune, mai sunt încă multe de aflat despre Maria Dohotaru.

C.V.D.– Te rog să-mi spui dacă te-ai gândit vreodată că un scriitor renumit, precum prof. univ. dr. Mihail Diaconescu , va spune despre tine, \Maria Dohotaru, că ești o adevărată Doamnă a culturii române? A declarat acest lucru nu numai pentru că , din momentul în care te-a cunoscut, a tipărit aproape toate volumele sale la Editura Magic Print și la tipografia pe care le conduci, la Onești, ci și pentru paleta largă de preocupări și activități culturale pe care le desfășori la nivel național.

M.D. – Domnul profesor Mihail Diaconescu (Binecuvântată fie-I memoria!) avea mare încredere în mine. Îmi aprecia munca. Era foarte pretențios, începând de la calitatea hârtiei, a literelor, a tehnoredactării, a cartonului pentru copertă, a aranjării în pagină, toată operațiunea de tipărire era atent urmărită. Împreună cu echipa mea de profesioniști, am răspuns foarte bine exigențelor Domniei Sale. Sunt în total 10 volume ale sale, care poartă pe copertă și numele Magic Print, Onești.

Se poate observa că toate aceste volume se constituie într-o unitate în varietate. Ne înțelegeam foarte bine, ne respectam și pot chiar spune că eram prieteni. Mi-a dat multe sfaturi bune. Datorită domnului profesor am avut prilejul să cunosc mari personalități, creatori de literatură , cercetători și nu numai. Se bucura de fiecare succes al meu și al echipei de la Onești.

C.V.D.- Cu ce ai început? Cu editura sau cu tipografia?

M.D. – În 1998 m-am alăturat fiului meu, Marian, la tipografia Magic Print și după 2 ani am înființat și editura Magic Print.

C.V.D. – Ce ți se pare mai complicat, să conduci o editură sau o tipografie?

M.D. – Tipografia implică utilizarea echipamentelor specializate pentru tipărire și finisare, ceea ce necesită cunoștințe tehnice aprofundate și întreținere constantă, coordonarea fluxului de producție și a personalului. În tipografie trebuie să fii în permanență la curent cu noile tehnologii de tipărire, ceea ce înseamnă investiții și adaptare rapidă.

În cazul unei edituri principalele provocări includ  decizia asupra autorilor, promovarea volumelor publicate, coordonarea procesului editorial de la manuscris la tipărire și asigurarea distribuției eficiente.

C.V.D. – Dacă ai face un bilanț al acestor mulți ani de activitate, crezi că ai atins punctul culminant ? Se poate vorbi despre așa ceva în domeniul editorial?

M.D. – Pentru noi, fiecare autor care îmi încredințează spre tipărire scrierea sa, este la fel de important. Noi lucrăm cu atenție, pentru ca toți să fie mulțumiți. Fiecare succes ne asigură renumele și poziția între zecile de edituri și tipografii din țară.

Mulțumirea sufletească a mea și a echipei cu care lucrez, este dată de miile de volume de beletristică, tratate de cercetare din toate domeniile – istorie, medicină, geografie, politică, economie, arhitectură , teologie, monografii etc. , albume de mari dimensiuni și multe altele.

C.V.D. – După ce ți-au trecut prin fața ochilor zeci de manuscrise de toate felurile și dimensiunile, cred că ți-ai spus într-o zi: – De ce nu? Și prima carte semnată Maria Dohotaru și citită de mine cu mare plăcere a fost Destine în oglindă, apărută în anul 2009. Te rog să enumeri și celelalte volume proprii.

M.D. –   Albumul   Crucea Mântuirii Neamului Românesc. Monument al demnității și unității noastre naționale;  volumul Borzești. Ctitoria lui Ștefan cel Mare ; volumul 20 de ani în slujba culturii naționale;  împreună cu domnul Dorinel Ichim, volumul De la Bogdana la Rădeana, comuna Ștefan cel Mare, monografie etnoistorică; antologia Romanul capodoperă Sacrificiul, epopee   națională a românilor.

            În 2023 am publicat volumul Comuna Ștefan cel Mare, județul Bacău. Leagăn Voievodal.

 C.V.D. – Pe toate le-am citit cu interes. După lansarea monografiei Comuna Ștefan cel Mare, județul Bacău – leagăn voievodal, 2023, o evocare a locurilor în care ai apărut pe lume, care ți-au marcat copilăria și ți-au modelat sufletul, am scris despre evenimentul petrecut la Ferma Veche din satul Bogdana. Povestea cărții dintre dealuri s-a numit textul meu, publicat în Cronica Timpului, revistă ce apare sub egida UZPR.

Conduci editură și tipografie, ridici monumente dedicate neamului românesc, publici cărți semnate Maria Dohotaru, participi la diverse evenimente culturale. În toți acești ani, mulți, te-ai odihnit vreodată cu adevărat, ai putut să te detașezi total de obligații?

M.D. – Chiar dacă am  fost în concedii cu familia, am rămas în permanență conectată la activitățile pe care le coordonez, nu m-am putut elibera de griji.

C.V.D. – Pe lângă mulțumirile din partea autorilor beneficiari, știu că ai primit numeroase aprecieri și distincții la nivel național.Te rog să enumeri câteva.

M.D. – Centrul European de Studii Covasna – Harghita mi-a dedicat volumul 45 din Colecția Profesioniștii noștri, 2024, Ediție îngrijită de Ioan Lăcătușu; Diplomă de excelență din partea revistei Cronica Timpului, a UZPR, în anul 2021; Premiul Publicului în cadrul Galei Femeilor de Succes, București, 2025, Diploma de merit din partea Cercului Militar Național, – Asociația Națională  Cultul Eroilor. Regina Maria,  ed. a XI-a, 2025.

C.V.D. – Am avut multe de întrebat și tot atâtea răspunsuri de consemnat. Acum însă mă opresc.

În încheiere te rog să enumeri câteva titluri de opere monumentale de care te-ai ocupat , alături de întreaga echipă, în ultimii ani.

M.D. – Am tipărit și publicat multe volume de o valoare culturală inestimabilă, printre ele amintesc în mod deosebit volumele scriitorului Mihail Diaconescu, volumul Valea Trotușului. Enciclopedie. Ediție de lux a domnului profesor Corneliu Stoica, Ateneul român în oglinda istoriei, lucrare a regretatului muzician Viorel Cosma, cele 5 volume ale lucrării Carol al II-lea al României, autor Narcis Dorin Ion și multe, multe altele.

C.V.D. – Din prima zi de activitate editorială și până azi, numele ți s-a transformat în renume!

Regretatul meu soț, scriitorul Mihail Diaconescu, a cunoscut-o pe mama ta și mi-a vorbit foarte frumos despre ea.

M.D. Da, când domnul profesor venea la Onești să tipărească un volum, obișnuia să facă scurte călătorii prin zonă, singur sau însoțit de noi. L-am dus și la mama mea, în mai multe rânduri, la masă, unde a fost încântat de plăcintele pregătite de ea.  Când vorbeam cu dânsul la telefon, mereu mă întreba dacă mama este bine.

C.V.D. – Îți mulțumesc pentru acest dialog și îți urez să ai puterea de a continua să îmbogățești patrimoniul cultural al țării cu volume tipărite la cele mai exigente standarde.