AFnewsDecizia cabinetului de securitate, prin care s-a anunțat intenția de a cuceri întreaga Fâșie Gaza, reprezintă o ruptură clară față de politica anterioară a prim-ministrului Benjamin Netanyahu. Până acum, linia oficială urmărea cumpărarea de timp pentru negocierea eliberării ostaticilor, în vreme ce acum pare că scopul real este altul — justificarea unei posibile eliberări parțiale a ostaticilor, însoțită de menținerea iluziei „cuceririi totale” în fața propriului electorat.
Această „cucerire” nu urmărește stabilirea unei autorități durabile în Gaza, ci pare a fi un joc de imagine, menit să întărească poziția politică internă a lui Netanyahu. În schimb, prețul este extrem de ridicat: Israelul riscă să-și piardă credibilitatea internațională și să se adâncească în diviziuni interne periculoase. Ne putem imagina că planul oficial poate să nu fie pus în practică în totalitate, însă consecințele diplomatice și sociale vor fi inevitabil grave pentru întreaga societate israeliană.
Conflictul deschis dintre conducerea militară și guvern se adâncește, cu armata fiind folosită aproape ca o piesă politică. Șeful Statului Major, generalul Eyal Zamir, a criticat dur planul, denunțându-l ca fiind o capcană strategică ce pune în pericol viața ostaticilor. Zamir și alți ofițeri de rang înalt înțeleg perfect că nu este sustenabilă o încercare de a muta cu forța aproape un milion de palestinieni din casele lor, mai ales când mare parte din Gaza este deja un peisaj devastat, fără refugii sigure.
Situația de pe teren este atât de dificilă încât armata a fost nevoită să accepte pauze umanitare de o zi întreagă în luptă, reflectând atât epuizarea trupelor, cât și limitele dramatice ale operațiunii. Zamir a informat cabinetul despre nivelul extrem de ridicat de oboseală al soldaților, numărul crescut al răniților și despre pierderea treptată a legitimității internaționale, care este esențială pentru orice victorie într-o țară democratică.
În opoziție, Zamir a propus un alt plan — unul mai gradual, bazat pe un asediu țintit, raiduri selective și o negociere atentă pentru eliberarea ostaticilor. Acest plan nu este perfect și nu garantează o victorie clară, dar este mult mai realist și mai puțin costisitor în vieți omenești.
Dacă intenția cabinetului este, într-adevăr, obținerea unei eliberări parțiale a ostaticilor, atunci declarația de cucerire totală a Gazei este disproporționată și probabil irealizabilă. Care este rostul să plătim un preț atât de mare — riscând viața ostaticilor, crescând numărul victimelor în rândul militarilor și slăbind capacitatea operațională a armatei?
Într-o perioadă în care tensiunile și suferințele sunt la cote maxime, Israelul trebuie să cântărească cu mare atenție fiecare pas. Alegerea unei strategii realiste și umane, care să minimizeze pierderile și să maximizeze șansele de eliberare a ostaticilor, nu este doar o opțiune — este o obligație morală și strategică. A risca totul pe o iluzie de cucerire completă poate duce țara într-un impas din care nu va mai exista cale de întoarcere.
Adaugă un comentariu