
(Ioana TOFF)
Ce-ar fi dacă cel mai important front în acest război nu ar fi pe câmpul de luptă, ci în mințile noastre? Hamas a investit mult în rachete și tuneluri, dar cea mai puternică armă a lor este psihologia – adică să ne influențeze modul în care gândim și simțim, ca să îi ajute să supraviețuiască și să rămână la putere.
Nu trebuie să fii de acord cu Hamas ca să îi ajuți, chiar fără să vrei. De aceea, în multe țări, inclusiv în Israel și SUA, oamenii protestează pentru oprirea războiului și eliberarea ostaticilor – dorințe firești și umane. Hamasul știe asta și folosește fiecare moment emoționant, fiecare clip cu ostatici, pentru a spune același mesaj: „Să înceteze lupta!”. Astfel, mesajul lor ajunge să semene cu cel al oamenilor care cer pace și asta le dă un avantaj uriaș.
Asta nu înseamnă că ar trebui să tăcem sau să ne oprim din a vorbi liber. Libertatea de exprimare e esențială în democrație. Dar trebuie să fim atenți ca mesajele noastre să nu fie folosite greșit. Hamasul nu vrea să schimbe legile sau opiniile noastre, ci felul în care vorbim și simțim. În special în școli și universități, tinerii sunt adesea atrași de idei despre dreptate și libertate. Teroriștii și susținătorii lor profită de asta, legând cererile lor de valori care par bune și corecte – încetarea focului, demnitatea, libertatea de expresie. Astfel, multe mesaje de protest devin, fără ca susținătorii să știe, sprijin pentru Hamas.
La fel se întâmplă și în Israel, unde familiile ostaticilor cer cu disperare să-și vadă rudele acasă. Fapt absolut normal, numai că Hamasul folosește acest lucru ca pe o monedă de schimb: „Opriți războiul și îi eliberăm”. Nu e un gest umanitar, ci o strategie de presiune.
Acest curent pro-palestinian nu s-a născut peste noapte. El a fost construit în timp de grupuri și finanțatori externi, mai ales printre studenți, activiști și lideri religioși, cărora li s-a sugerat că a fi pro-palestinian e un semn de justiție și moralitate. În timp, această poziție a devenit atât de largă încât unii ajung să accepte fără să vrea idei care justifică violența sau neagă drepturile evreiești.
Ce ar trebui să facă opinia publică?
Să înțeleagă că „Opriți războiul” e un vis, nu un plan. Trebuie să vedem condițiile clare, să apăram libertatea de exprimare, dar să nu permitem mesaje care neagă drepturile altora sau care susțin violența.
Să analizăm ce rezultate aduce fiecare mesaj și să nu ne lăsăm prinși în discursuri care ajută un grup violent să supraviețuiască. Și mai important, să convingem prin argumente, nu prin țipete sau presiune. Mulți tineri sunt influențați de emoții. Când le oferim informații corecte, ei pot să-și schimbe părerea. Libertatea noastră este cea mai mare putere, dar poate fi și o slăbiciune dacă nu suntem atenți.




Adaugă un comentariu