AFnews
Regina i-a scris scriitoarei americane Mabel Potter Dagget (și militantă a feminismului de început) ca între fete: ,,Simt acum că nu e timpul să fac economii. Vezi tu, România, pur și simplu trebuia să aibă Transilvania și ce-ar fi fost dacă, pentru lipsa unei ținute formale, o concesie s-ar fi putut pierde.”[1] Aceste rânduri vorbesc despre înalta ei cultură a protocolului și eleganței.
Regatul era cunoscut pe celălalt țărm al Oceanului Atlantic chiar dacă investițiile Americii nu erau la nivelul dorit de partidele României. Ziarele au scris în detaliu despre devotamentul cu care Maria și-a susținut poporul și i-a insuflat încrederea în victorie ca și despre eforturile ei pentru a alina suferințele soldaților răniți în luptă. La un moment dat răniții credeau că Regina Maria avea puterea să vindece rănile prin simpla atingere. Eforturile și acțiunile reginei la Paris în favoarea țării erau și ele cunoscute prin ample relatări de presă.
În revistele de scandal (yellow journalism) escapadele amoroase ale prințului Carol făceau deliciul cititorilor. În 1925, Regina însăși a publicat un ciclu de 16 articole de mare popularitate. Seria a fost preluată de North American Newspaper Alliance. Drept urmare, publicul american era entuziasmat de perspectiva unei vizite regale pe pământ american. Tot în 1925, revista Cosmopolitan a publicat în septembrie articolul ”A Queen talks about love”. Chiar dacă era un titlu de marketing, publicul l-a savurat. În plus, americanii erau fascinați de poveștile capetelor încoronate. În epocă, Maria era considerată cea mai frumoasă Regină a Europei.
Poate cea mai elogioasă caracterizare a Reginei României care confirmă entuziasmul publicului, i-o datorăm jurnalistului american Herbert Bayard Swope (1882-1958).[2]
După prima întâlnire a Reginei cu presa, Swope a notat esențialul:
,,Am întâlnit multe regine și prinți de sânge albastru, dar niciunul dintre ei nu e nici pe departe asemenea Mariei: ea are frumusețe, farmec, personalitate, capacități decizionale și inteligență, iar această combinație face cea mai favorabilă impresie.”
Atât prietenele Mariei, Lois Fuller și Alma Spreckels cât și ,,boss-ul” Sam Hill cunoșteau România, fiindcă fuseseră invitați la Palat de către Regină. Lois era menționată drept “ambassador out of the ordinary for the Queen Marie of Romania”.
,,Big Alma” a ajuns însoțită de Lois la castelul Peleș unde au fost decorate pentru eforturile pe care le depuseseră în sprijinul României în timpul războiului. (Un detaliu interesant menționat de Steve Wiegand: Alma Spreckels a organizat o tombolă prin care a strâns mai mult de 130 000 $ (2,1 milioane $ la nivelul anului 2017). Suma colectată era destinată fondului de ajutorare pentru Franța, Belgia și România.
Cât despre Sam Hill, acesta, pe lângă donațiile făcute în folosul României, a acceptat să facă parte din noul ,,Romanian Relief Committee” organizat de Lois Fuller. Când a întâlnit-o pentru prima dată pe Regina României, Sam Hill i-a promis ,,loialitate eternă”.
După ce conservatorii din România au încuviințat vizita în America de Nord Regina și suita ei s-au îmbarcat pe nava S.S Leviatan, cel mai luxos trasatlantic al vremii. Pe data de 18 octombrie 1926 mutonava a ancorat în rada portului New York. Regina a trebuit să ,,înfrunte” o armată de peste 150 de ziariști înarmați cu aparate de fotografiat și blitz-uri. Nu s-au sfiit să-i pună întrebări incomode la care Regina a răspuns cu umor și cu zâmbetul pe buze, tratându-i ,,prietenește” pe jurnaliști. Mai târziu avea să scrie despre insistența ziariștilor americani: ,,Pentru a scăpa de reporteri este la fel de greu cum ar trebui să scapi de țânțari într-o mlaștină.”
Chestionată despre prințul Carol, a răspuns: ,,Nu va reveni curând.” A respins insinuarea presei referitor la faptul că evreilor români li se aplică un tratament necorespunzător, spunând: „Nu vă îngrijorați. Sunt bine.” (Cu câțiva ani înainte, președintele Woodrow Wilson, în discuția cu Regina Maria și-a exprimat aceeași preocupare).
La bordul motonavei S.S. Leviatan, pasagera regală fusese servită cu un meniu american: fasole pui și prăjituri de hrișcă. Un reporter neinspirat a vrut să știe cum le-a mâncat. Răspunsul Reginei a fost următorul: ,,Pe rând…”
Întrebată dacă va juca într-un film, Maria nu a mai răspuns…a râs…
Din port, suita a fost escortată de trupe călare și de 30 de polițiști pe motociclete, îndreptându-se pe bulevardul Broadway până la primărie (City Hall). Zeci de mii de locuitori ai orașului au ovaționat-o aruncând deasupra convoiului oficial cu confetti, flori și fâșii lungi de hârtii multicolore. Începea ,,Maria-mania”…
Când primarul Jimmy Walker (1881-1946) a încercat stângaci să-i prindă în piept medalia ,,Freedom of the City”, suverana l-a încurajat: ,,Continuă, e pe riscul meu.” Cineva din mulțime i-a strigat golănește primarului: ,,Hei, Jimmy, ai făcut-o?” Regina l-a sfătuit râzând: ,,Spune-i că da!”
Maria a semnat un contract nou cu North American Newspaper Alliance (un consorțiu de peste 60 de ziare din SUA și Canada prin care se angaja să scrie o serie de articole despre călătoria sa și să nu colaboreze cu presa neafiliată consorțiului.[3]
În pofida entuziasmului general, o asociație a femeilor din Indiana i-a cerut să dezmintă că este nefumătoare dar Regina nu a dat nicio dezmințire.
La invitatia președintelui Calvin Coolidge, părăsește New York-ul îndreptându-se spre Capitală. La Washington participă la un dineu oficial, primul dineu la Casa Albă la care a fost invitată o Regină. Președintele american a întârziat, iar apoi a părăsit primul, salonul, alături de oaspeți bărbați, îndreptându-se spre alt salon pentru coniac și trabuc. Maria nu s-a simțit ofensată: ,,De ce aș fi fost… Ei, pur și simplu nu au aceleași maniere pe care le avem noi…”
A doua zi, depune o coroană de flori în culorile tricolorului la Cimitirul Național Arlington, deși vizita sa nu aveau un caracter oficial.
Revine la New York pentru câteva zile înainte de a pleca într un turneu de două luni în Statele Unite și Canada. Despre trenul pregătit în cinstea ei, cotidianul New York Times scria că era cel mai elaborat tren care a existat vreodată: decorat cu drapelele României și Statelor Unite, avea în compunere un vagon restaurant, două vagoane pentru bagaje (suita Reginei număra 17 persoane care împreună aveau 169 de bagaje), trei vagoane de dormit plus alte două vagoane private care au fost ocupate de Regină și fiica sa Ileana. Pasagerii mai aveau la dispoziție un salon de frizerie, o sală de mese pentru doamne, o sală de jocuri. Vagonul ocupat de Regină avea, practic, două camere, o mică bucătărie și o masă pentru șase persoane. Pentru a privi peisajul prin ferestrele mari, vagonul era dotat cu reflectoare puternice. Trenul a primit indicativul ”Royal Romanian”.
În suită era și Lily Constance Morris, soția consulului român la Chicago. Morris a descris întregul periplu în cartea sa ”On Tour with Queen Mary”.
Nu a considerat necesar să adauge ”Mary of Romania”.[4] Notorietatea Reginei era la timpul acela atât de mare încât, în ochii publicului american, nu mai exista o altă…Marie.
Regina României și-a început călătoria de la est la vest, trecând prin 23 de state americane plus Canada. New York Times, scrie Steve Wiegand, a estimat că oaspeții din România au parcurs 10087 mile (aproximativ 15 000 km) în 44 de zile, fiind una dintre cele mai solicitante călătorii efectuate vreodată de către o personalitate publică.
A fost văzută de circa 6 milioane de americani și ascultată la radio de alte milioane (discursurile Reginei erau transmise în direct). New York Times recunoaște că și funcțiile oficiale au fost nu mai puțin istovitoare. Regina a făcut față cu brio călătoriei, salutându-i, zâmbitoare, pe toți cei care o întâmpinau pretutindeni. Atitudinea sa prietenească a fost cuceritoare.
Trenul Royal Romanian a trecut prin Wisconsin, Minnesota, Dakota de Nord, Montana, Wyoming, Idaho, Columbia Britanică (Canada). După grandioasa primire rezervată în New York City, Regina s-a bucurat de același protocol de grad zero în orașele San Francisco, Santa Barbara, Albuquerque, Denver, Colorado Springs, Louisville și Indianapolis.
Într-un interviu acordat ziarului ,”The Indianapolis Star” (numărul din 17 noiembrie 1926), Regina Maria a României a mărturisit: ,,Am venit să pun în România pe hartă. Dacă m-ați plăcut, vă rog să nu detașați imaginea mea de România. Sunt aici pentru a-mi sprijini Țara. Ea este viața mea. România este lucrarea mea, dragostea me,a copiii mei, familia mea, totul, esența existenței mele.”
Ajunsă în România în 1883 – după cum a scris majestatea sa – ”a stranger in a strange country” , și-a îndrăgi Țara și poporul, iubindu-i și dedicându-le viața. Ea însăși a scris în memorii: ,,Dragostea mea pentru această țară pe care am făcut-o a mea prin lacrimi și suspine, a ajuns ca o religie pentru mine.”
Marie Alexandra Victoria de Saxa Coburg Gotha, nepoata Reginei Victoria a Angliei, fiica cneaginei Maria Alexandra Romanov, Mare Ducesă a Rusiei nu s-a sfiit să îmbrace – gest simbolic – ia românească a țărăncilor române. Mai mult, și-a îndemnat fiicele să facă același lucru. Urmând pilda Reginei, aristocratele Coroanei au trebuit să poarte și ele iile cusute în nopțile lungi de iarnă de femeile modeste ale Regatului.
Pe drum, alaiul Regal a vizitat Uzina Electrică Edison, cascada Niagara, ferme și universități.
În Philadelphia, a fost întâmpinată de primarul W. Freeland Kendrick care i-a înmânat cheia de aur a orașului. Regina a vizitat și biserica românească din oraș.
În Dakota de Nord și Maryhill, Regina s-a întâlnit cu șefii triburilor de amerindieni Sioux care au numit-o în limba lor ”Winyan Kipanpi Wiu”, în traducere ,,Femeia pe care o chemi”. Nativii americani i-au dăruit o coroană din pene de vultur, distincție rar acordată femeilor. A fost ridicată la rangul de șef de trib adresându-i- se cu formula ,,Onorată femeie conducător”.
La Chicago, oraș cu o importantă populație de imigranți transilvăneni, o escortă de cavalerie a așteptat-o în fața gării. Oamenii se luptau să ajungă să dea mâna cu Regina. State Street, artera principală a orașului, a fost blocată de admiratori. Detectivul desemnat de Departamentul de Stat american să însoțească suita Reginei a fost nevoit să-i deschidă calea prin mulțime ajutat de un subaltern. Lily Morris, în jurnalul său, povestește: ,,Puteai auzi exclamațiile privitorilor: ce splendidă este! E frumoasă ca în poze!”
Regina a avut întrevederi cu primarul William Emmet Dever. A vizitat Universitatea Chicago, casa lui Abraham Lincoln și a depus flori la mormântul lui.
La invitația comunității evreilor originari din România, Regina Maria, printr-un gest de o profundă umanitate, s-a deplasat la sinagoga din Chicago pentru a-i saluta.
Clubul Oamenilor de Afaceri din oraș i-a oferit o recepție iar oaspetele regal a spus, potrivit celor relatate de Lilly Moris:
,,Când am fost la Paris la Conferința de Pace, m-au întrebat de ce am venit și le-am răspuns așa: fiecare țară are nevoie de un chip. Eu sunt aici ca să fiu chipul românilor, să fac din asta o treabă mai personală decât niște statistici și o hartă…”
La plecarea din Chicago, în loc de ,,Rămas bun”, o masă imensă de oameni a strigat într-un glas, vrăjită de personalitatea Reginei din România, de surâsul și firescul său: ,,Întoarce-te la noi.”
[1] Dagget, Mabel Potter, Marie of Romania. An intimate Story of The radiant Queen of Romania, Ed. George H. Doran Company, New York, 1926.
[2] Jurnalist și editor la ”New York World”, a fost primul laureat al premiului Pulitzer. A condus delegația ziariștilor americani la Conferința de Pace de la Paris. I se atribuie paternitatea expresiei ,,Război rece” (cold war).
[3] Jurnalul de călătorie a fost publicat mai târziu sub titlul ”America seen by a Queen”, editor Adrian-Silvan Ionescu, Editura Romanian Cultural Foundation, București, 1999.
[4] Morris, Constance Lily, ”On Tour with Queen Mary”, Ed. Robert McBride and Co., New York, 1927.
Adaugă un comentariu