Maria TOACĂ: NICĂ PAIU, ULTIMUL VETERAN AL TRAGEDIEI DE LA COTUL DONULUI

MOMENTE DE LA CERNĂUȚI, CU ULTIMUL VETERAN AL TRAGEDIEI ROMÂNEȘTI DE LA COTUL DONULUI

Aflu dintr-o postare a prietenului românilor bucovineni, Vasile Șoimaru, că s-a stins, a urcat la cer , la vârsta de 104 ani, nea Nică Paiu de la Soci, ultimul supraviețuitor al bătăliei de la Stalingrad. I-am urmărit viața din ultimii 8 ani, din ziua când Vasile Șoimaru l-a adus la Cernăuți pe eroul de la Cotul Donului, să revadă locurile de unde a pornit să lupte pentru reîntregirea României. Avea 97 de ani la acel moment.

N-am uitat ziua când domnul Vasile Șoimaru din Chișinău, a venit la Cernăuți cu acest Făt-Frumos. Povestea vieții sale, auzită atunci, am redat-o în cartea ,,Neamul nostru de martiri”, apărută în 2021. Acum aduc doar o frântură din emoțiile întâlnirii cu eroul firav ca paiu, tare ca stânca: ,,L-am cunoscut într-o zi rece de noiembrie, dar cu adieri efervescente dintr-un trecut remarcabil pentru oraşul Cernăuţi. Era în preajma datei memorabile când Armata Română a intrat paşnic, cu cântece şi flori, în capitala Bucovinei, deja pregătite pentru a-şi legitima unirea cu Ţara-mamă. La o sută de ani după acel regesc eveniment, la fel de paşnic, modest, dar şi solemn, a păşit pe străzile Cernăuţiului un simplu soldat al Armatei Române, moş Nică (Ion) Paiu din comuna ieşeană Mirosloveşti.

Aproape de-o seamă cu Unirea, deşi învins în război (în cea de-a doua mare conflagraţie mondială), a intrat şi el cu fruntea sus, asemenea confraţilor militari care au cadenţat pe străzile oraşului în noiembrie 1918. Avea şi motive temeinic bătute în cuie. Cernăuţiul este oraşul de unde şi-a început drumul, pe jos până la Stalingrad, spre împlinirea marii vreri a poporului român, readucerea pământurilor asuprite de comunism la sânul Patriei. Cu toate că a pierdut războiul, pe care nu l-a dorit, nu el l-a început, moş Nică a câştigat bătălia cu greutăţile şi cumplitele încercări ale destinului. Viaţa sa e o vie mărturie că Dumnezeu nu doar îi ia mai repede pe cei mai buni, dar şi lasă pe ici-colo câte un suflet ca pâinea caldă, amânându-i îndelung plecarea ca să-i îmbuneze pe cei răi, să-i îndrepte prin felul lor de a fi pe cei nevrednici”.

Dorindu-i acestui vrednic suflet drag lui Dumnezeu zbor ușor în veșnicie, ne doresc și nouă, tuturor românilor, să fim tari și să iubim viața așa cum l-am cunoscut pe eroul Nică Paiu.